Toamna, Iașiul își îmbracă străzile în arămiu și aur, iar lumina blândă se strecoară printre teii bătrâni. Orașul pare o poezie vie, în care fiecare frunză căzută păstrează amprenta frumuseții. Iașiul e magic.

Dacă mi-ar fi spus cineva că la sfârșitul lui august mă voi călători spre Iași, cu trenul, și cu fiul meu, aș fi zâmbit amar. „Nu se poate! N-am cum…”

Eu, Cristina și Carmen. Iași 2021


Dar s-a întâmplat. A fost una dintre cele mai mari bucurii din anul acesta (2021), un an scârbos, care mi-a întors inima pe dos și care m-a scuipat în obraz, ca o țață cu aere de artistă.
Nu, nu e de vină anul, rectific, ci oamenii cu care m-am încărcat uneori, oameni care m-au dezamăgit crunt.

Și eu!

Da, eu! Eu sunt de vină, pentru că am încredere. Sunt o optimistă tembelă, și sper că va fi bine.

Dar va fi?

Palatul Culturii din Iași.

Totuși, în haosul ăsta cu fețe încruntate, mincinoase, pervertite, cu renunțări, așteptări, căderi, emoții negative, dorințe, dureri, fugi, veniri, iubire profundă și un cer absolut deasupra mea, și-au făcut loc trei zile în care am fost la Iași, locul care mi se pare fermecător și frumos ca un bărbat îndrăgostit, care știe să-mi cânte numai mie.


La finalul lui august, orașul ăsta, moldovenesc și dulce, are un gust de vin roze, parfumat, care pișcă limba. Nu credeți? Vizitați-l! Gustați-l!


Am întâlnit acolo oameni minunați, pe care am știut că-i cunosc de-o viață. Doi îngeri grozavi au băut frișcă și s-au tolănit pe umerii mei. Gara, înaltă ca o regină, Râpa galbenă, Palatul Culturii, Mănăstirea Golia, plopii fără soț, Copoul, Sinagoga Mare și străzile iubite de castani au fost ale mele.

Eu și Andrei Mateescu, la Mănăstirea Golia din Iași.

Am privit fără teamă în ochii copilului meu și am simțit uimire și mulțumire. Am ținut păsări în palme, pisici, obraji, zgomote și cărămizi medievale, am râs în hohote de un tramvai cu gură de om, am zburat cu ochii deasupra orașului, sus, la Releu, iar inima mi-a zvâcnit rar și trist sub pantocratorul mănăstirii Golia cu gândul la mama. Ce i-ar fi plăcut și ei să călătorească la Iași! 🙁


E un început de iubire în lume și-n mine, dar în venele Iașiului meu, Iașiul meu tainic și nebun, curge primăvară de-a pururi. Mulțumesc!

„Pe lângă plopii fără soț adesea am trecut…”

Dana Fodor Mateescu

Repost. Dar altfel… 🙂

Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici:

RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

Mulțumesc! oate contribuțiile sunt voluntare și reprezintă donații personale fără obligație contractuală. Nu există beneficii sau produse garantate.