Există oameni care au crescut strâmb. Îi recunoști ușor după privire și după concepții. Sunt ca niște copaci diformi, numai că, spre deosebire de aceștia, care sunt inofensivi, diformii cu două picioare îi forțează și pe alții, care ar fi putut crește drept, să se strâmbe după ei…
Oamenii pociți sufletește nu vor înțelege niciodată unde și de ce au greșit. Nici nu vor recunoaște. Nu vor cere iertare când rănesc, când te abuzează.

Se urâțesc, se smochinesc la mutră, îmbătrânesc, apoi dau vina pe alții. Ăia-s de vină! Nu ei! Ei au făcut totul ca să fie bine! Ah, soarta cea crudă!
Îi judecă pe toți, joacă un teatru ieftin, pun etichete cretine, acuză, sunt narcisiști și extrem de egoiști.
Dacă au un eșec, de vină e vântul care a bătut și le-a schimbat calea cea bună. De vină sunt părinții lor care… nu știu ce au făcut sau n-au făcut, de vină e unghia de la deștul ăla mare al piciorului stâng, care-l deranja teribil în clipa când a decis să…
De vină e planeta, soarele, privighetoarea care a scos primul sunet, într-o primăvară, joi, pe la opt dimineața, ața din ac și clanța de la ușă.
Dar cel mai vinovat de înfrângerea emoțională, morală, socială și profesională este (să sune trompetele!) partenerul de viață: soție, soț, iubită, iubit. Ba e prost, ba e prea bun, ba prea frumos, ba prea urât, bleg sau al dracu. „Seamănă cu mă-sa!” (dacă-i bărbat!). „Seamănă cu bețivul de tac-su”, dacă-i femeie!
Partenerul e cel care i-a distrus liniștea, sănătatea, viața, iarba pe care calcă.


Strâmbii au o gândire medievală și vor ca lumea să graviteze în jurul lor. Țin neapărat ca partenerul de viață să le fie un fel de sclav care să-i privească de jos, cu o admirație supremă. Partenerul de viață să fie zilnic în preajma lor, ca să îi slujească. Ei sunt niște zei, au puteri și talente divine, pe când ceilalți sunt doar niște muște.
Partenerul nu face ceea ce i se ordonă? Va fi aspru pedepsit, atât verbal cât și fizic (în unele cazuri!). Partenerul nu le acordă lor TOATĂ ATENȚIA? E mâncat! Gata! Partenerul îndrăznește cumva să aibă o pasiune? Pictură, desen, poezie, șah, tenis, animale fără stăpân, cărăbuși cu freză sau leapșa pe ouate? Să nu îndrăznească! Nu are voie!
Stop! Dragile mele, dragii mei! Fugiți cât puteți, dacă întâlniți asemenea pocitanii! Nu mai stați să vă gândiți, că au nevoie de ajutor, că poate se schimbă, că vă e milă, că poate iubirea… Care iubire? Nu e nicio iubire. Fugiți! Nu vă uitați îndărăt! Urcați-vă în primul tren și plecați oriunde, dacă vreți să trăiți. Doar dus!

DFM, 25 septembrie 2023

Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici: RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

Mulțumesc!