te-am răstignit cândva în mine
şi egoist acolo te-am uitat
toţi îngerii te căutau pe tine
dar şi de aripi eu te-am dezbrăcat
făţarnic îi spuneam ”iubire”
iar tu o vreme ai crezut
că dacă te-am zidit în sine
„sfântul” din mine-a renăscut
zâmbeai doar trist cu ochii goi
din colivia poleitei mele minţi
și nu voiai să crezi că din noroi
nu voi putea să bat arginți
te-am vrut a mea şi chiar ai fost
tot ce-am visat vreodată
dar te-am uitat pe cruce ca un prost
şi te cerșesc acum din soartă-n soartă. – Adrian Păpăruz