Plecase de acasă, la București, ca să câștige bani. Avea doar patru clase primare, un copil mic de încălțat și multe speranțe. Era o bihoreancă limpede, aprigă și curată. Vorbea când ungurește, când românește, în funcție de… situație.
1941. S-a „angajat” ca fată în casă la un ofițer neamț. Nu știu mai multe amănunte, dar ce mi-a rămas în minte, din povestirile ei, a fost faptul că… „Frițu` era cumsăcade, îi plăcea(u) parfumurile, ni la el, tătă zâua șădea cu colonia ceea la nas, gândeai că-i muiere, îl înjura pe Hicler și asculta la patefon numa` muzică clasică… ”
De la el s-a molipsit și ea, chit că habar n-avea ce ascultă și cine e compozitorul.
Din fotografia asta, făcută în anul 1943, în centrul Bucureștiului, (cred că undeva pe Lipscani, dar nu sunt sigură) ne privesc bunica mea, tata și o nepoată. O clipă a vremii de atunci, din Micul Paris, un instantaneu ca o șoaptă nedeslușită și dulce…
Dana Fodor Mateescu
Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici: RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001
BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina
Doar dacă vrei!
Mulțumesc!
❤️❤️❤️