Știți voi care deget! 😉

Fiecare dintre noi îmbătrânește cum și când poate. Mai greu, mai repede, pe stânga, pe dreapta, mai pe la șale, mai pe la figură, în funcție de moștenirea genetică, de felul de-a fi, de viața pe care a dus-o.

Eu, de pildă, am îmbătrânit prima oară la păr. A albit ca un tâmpit, când nici nu împlinisem 33 de ani. Când l-am întrebat ce dracu` l-a apucat, mi-a răspuns trist: „M-ai speriat, proasta naibii! Faci și ai făcut lucruri absolut periculoase cu viața ta. Și… am albit de frică.”

„Ia mai taci!”, – i-am zis, și i-am tras o vopsea zdravănă, să mă țină minte.

Și m-a ținut! A albit și mai rău. Săracul!

Credeți că mi-a păsat? Neeeah! Părul a început  să-și ia lumea-n cap și să dispară fir cu fir. Cădea mort. Strângeam pumni de perișor, aolică! Perișorul meeeeu! Mă ofticam, dar ce puteam face? Vitamine? Verificat! Aveam. Vârsta și vopseaua de păr erau de vină. Și chestia aia… pe care dăm vina cu toții când nu știm de ce nu ne simțim bine: STRESUL.

Am acum 55 de ani. Nu-mi rup țoalele de pe mine, de supărare. Pot eu să opresc curgerea asta spre noapte? Nu! Merg înainte și mă bucur de tot.

Ce mi-a mai îmbătrânit mie?

-mâinile, (Degetele se umflă și s-au cam urâțit.)

-gâtul (Ăsta te pârăște primul: heei, oameni, vedeți că asta e sărită bine de 45 de ani! Poți să-ți pui 324 de eșarfe sau zdrăngănele, tot te dă de gol, gata! Salut! Pa!)

-buzele și fruntea

-dinții

-ochii (citesc greu fără beciuclete, dar încă mă străduiesc, din orgoliu leonin, recunosc, să îi port cât mai rar.)

-genunchii – durere!

-capetele femurale- uăi!

-coloana vertebrală. Cu ea mă cert zilnic, de parcă-am fi două nebune. Ea îmi reproșează, eu negociez.

Și-or mai fi și alte elemente care mă compun, dar vi le-am zis pe cele care mă deranjează.

Eu știu că m-am schimbat, am oglindă acasă, dar în interiorul acestei carcase de carne și oase colorate, încă e Dana de la 25 de ani. De fapt, sunt mai multe Dane, dar nu le las decât foarte rar să se exprime. Ca în momentul de față…

De ce îmbătrânește omul înainte de vreme? Păi, în primul rând, din cauza bolilor, a necazurilor, a traumelor psihice, etc… Astea toate rup cu dinții din noi. Ne mutilează. Psihic și fizic.

Cel mai important e să reușești să treci peste. Nu știu cum, nu fac talente motivaționale p-aici, n-am nici chemare și nici nu m-aș sprijini pe astfel de trasee. Fiecare își rezolvă cum poate durerea. Fiecare are forța și capacitatea de a se ierta și de … a ierta. (Eu nu prea iert! Nu pot! N-am supapă!) 😉

Unii zic că femeile, după 35 de ani, sunt bătrâne, gata, s-a terminat cu ele! Nu mai au nimic de spus, de arătat, de învățat. Sunt scoase din competiție. Da? Așa e și Bellucci? Sharon Stone, Julianne Moore?

Mai sunt unii, nu dau nume, că mă „inervez” acușica la nervii capului, care susțin că femeile trebuie să aibă grija de copii, de animalele din curte, de grădină, de casă, de acoperiș, de burlane, să ducă gunoiul, să cumpere de-ale gurii, să se lipească de cratiță, de aragaz, și să spele străchini, până li s-or topi unghiile.

În pauze, (dacă sunt!) ele trebuie să-și privească soții, ca pe niște zei din Olimp, și să leșine de fericire când, după o masă copioasă, consortul râgâie discret, de plăcere. Da, am auzit și prostii de genul ăsta. Dar nu ne luăm după ele, nu?

Totuși, e adevărat, unii dintre noi se trezesc bătrâni mult mai rapid decât alții. Lista motivelor care te împing spre îmbătrânirea precoce e lungă ca o zi de post. Nopțile pierdute, alcoolul în exces, fumatul, medicamentele, bolile, necazurile, divorțurile, moartea unei persoane dragi, munca în condiții grele, de stres. Am văzut femei de 30 de ani care arătau de 50. Nu glumesc și nu exagerez. Nu erau bolnave, n-au zăcut prin balamucuri. Doar munciseră de mici. Femei care nu știau ce e aia iubire sau căldură sufletească. Lovite de viață, de semeni, de propriii părinți. Am văzut femei de 48 care arătau de 60. Și viceversa.

Bătrânețe înseamnă medicamente, singurătate, pensie, tensiune arterială (acum au și tinerii probleme de genul ăsta), dureri articulare, Carmol, Hipazin, Tanakan, etc. Dar poate însemna și poftă de viață, călătorii, zâmbete, haz de necaz.

„Bătrânețea e o stare de spirit”, zice cineva. Ba nu! „Bătrânețea este o boală”, crede altcineva. Wikipedia ne informează că „bătrânețea nu poate fi definită cu precizie, deoarece acest concept nu are aceeași conotație în toate societățile. În multe locuri din lume oamenii sunt considerați bătrâni ca urmare a anumitor schimbări în activitatea lor sau în rolul lor social, ca atunci când de exemplu cineva devine bunic, ori când din cauza îmbătrânirii o persoană este constrânsă să îndeplinească sarcini diferite ori să reducă ritmul de lucru.”

Mdeci, dacă devii bunic gata! Ești bătrân. Aiurea! Am văzut bunici tineri și frumoși. Ea 38, el 42. Bine, relația lor a început devreme, când alții trăgeau să termine un liceu sau să dea la facultate, dar pe ei nu i-a interesat asta. S-au luat de cruzi, ce le mai trebuia școală?!

Am cunoscut și bunici în vârstă. Frumoși și ei, ca-n basme, dar așa cum e firesc, cam pe la 65- 70 de ani. Asta e vârsta ideală de bunic. Mai știți cărțile acelea de povești, din copilărie? Cu desene frumoase, imagini idilice, cu bunici și bunicuțe care stau la gura sobei și torc sau spun povești? Așa arătau cei despre care vă scriu.

Și ce ne facem, totuși? Că îmbătrânim împotriva voinței noastre și nu prea ne convine. Acum eram fetițe, domnișoare, apoi am devenit peste noapte „doamne”.

Dragilor, nu avem ce face. Asta e calea. Înainte până… la stop.

Dar până atunci, haideți să ne bucurăm cât putem de ce mai avem prin… buzunarele sufletelor noastre și să ne trăim viața. Și nu uitați să vă țineți în formă cel mai important dintre organe! Șeful e orgolios și are nevoie de gimnastică intelectuală. Dacă-l lăsați să doarmă, ați pierdut. Dați-i muzică bună, literatură, pictură, teatru, călătorii, iubire, bagați-i și-o poezie pe gât, că am auzit că-i plac mult… Ce bătrânețe? Care bătrânețe? Unde?

Dana Fodor Mateescu

Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici: RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

Mulțumesc!