Peste puțină vreme, se vor împlini două decenii de când Paul Banu, fiul omului de afaceri Emilian Banu, decedat în anul 2004, se luptă pentru drepturile lui, adică o moștenire în valoare de zeci de milioane de euro, moștenire pe care o împarte cu Georgeta Banu, soția tatălui său.

„Nu vreau să fac rău nimănui, nu vreau să iau ce nu e al meu! Eu vreau să fie dreptate și totul clar, legal! Justiția trebuie să-și facă datoria!”, mi-a mărturisit Paul Banu, într-una din discuțiile avute.

Procesele par interminabile, iar instanțele de judecată nu au reușit, nici până azi, să finalizeze speța și să decidă cum va fi împărțită valoarea imensă a societăților înființate de profesorul și omul de afaceri Emilian Banu.
”Lupta juridică”, extrem de tensionată, se află în cel de-al treilea ciclu procesual, iar verdictul este încă, un mister. Personajele principale ale acestui complex război, cu miza de zeci de milioane de euro, sunt Emilian Banu, un fost profesor universitar și unul dintre primii întreprinzători români de după Revoluția din 1989, Paul Banu, fiul lui, și Georgeta Banu, văduva omului de afaceri Emilian Banu.
Pe scurt: Emilian Banu se căsătorește cu Georgeta în 1972. Rămân împreună până în anul 1991, atunci când afaceristul se decide să divorțeze. Însă separarea soților nu este consfințită și prin acte.
În 1992, Emilian Banu se îndrăgostește de Emilia Chiosev, cea care, doia ani mai târziu, avea să-i nască un băiat, pe Paul. Să reținem faptul că, Emilian Banu era încă, legal, căsătorit cu Georgeta Banu. În anul 2004 Emilian intentează acțiune de divorț, dar, din nefericire, omul de afaceri moare în urma unui accident vascular cerebral, înainte de finalizarea divorțului de Georgeta.
Georgeta Banu deținea 30% din acțiuni la una dintre societăți. „Doamna Georgeta Banu nu era implicată în afacerile soțului, a dobândit 30% prin fuziunea în anii 1992-93 a unei firme de-a ei, cu firma tatălui meu, nou înființata Astra Holding, pentru că locomotivele au fost cumpărate pe firma ei și nu voia să le mai dea.”, explică Paul Banu pentru Revista 13.

După moartea lui Emilian Banu, domnia sa preia poziția de lider și începe lupta.
La început, Georgeta Banu a contestat paternitatea, dar, după deshumarea lui Emilian Banu și după efectuarea testului ADN, s-a demonstrat că Paul Banu era fiul omului de afaceri.
Din păcate, societățile înființate de afaceristul Emilian Banu au dus la „tensiuni” mari între fiul natural și văduvă. Paul Banu se consideră „dezmoștenit parțial” de Banu Georgeta și își cere drepturile în fața judecătorilor. Următorul termen de judecată este fixat pentru data de 25 septembrie 2023, iar Paul Banu dorește ca acest dosar să fie rejudecat.

Iată care este moștenirea pentru care se luptă cei doi:

Astra Holding S.R.L – asociați: Banu Emilian (70%), Banu Georgeta (văduva lui Emilian Banu) – 30% din părțile sociale.
Metalurgica S.A – asociați: Astra Holding S.R.L (85%), Banu Emilian (2%), S.I.F Muntenia (9%), alti actionari (4%) – Metalurgica se afla în posesia societății și este administrată de Astra Holding, care la rândul ei este administrată de Banu Georgeta.
Feroviara Grup S.R.L.–asociați: Banu Emilian (70%), Chiosev Emilia (n.red. – mama naturală a lui Paul Banu) – 30%.
Paul Banu consideră că cele două societăți, Astra Holding SRL și Metalurgica SA sunt subevaluate. „Valoarea declarată este de 100 sau de 200 de ori mai mică, iar doamna Georgeta Banu, controlează, în urma decesului soțului său, ambele societăți. De atâta timp, aproape 20 de ani, nu se ajunge la un verdict în această speță, eu aflându-mă la cel de-al treilea ciclu procesual în luptă cu doamna Banu. Porcesul nu este judecat cum trebuie, pentru că instanțele inferioare par a nu lua în calcul deciziile instanțelor superioare atunci când dosarul este rejudecat. Metalurgica S.A deține peste 50.000 mp de terenuri și construcții în suprafețe foarte mari, în centrul Bucureștiului – hale industriale, magazine, clădiri de birouri, service-uri auto, depozite, hale de producție supretajate, curți interioare. Spre exemplu, în Șoseaua Iancului sunt peste 11.000 mp., clădiri de birouri cu multe etaje, hale industriale și ateliere de producție. Cimitirul Reînvierii – 2.000 mp. de depozite, hale industriale, salon de motociclete. Hala Traian – 800 mp. service auto. Astra Holding mai deține și ea, la rândul ei, (pe lângă 85% din Metalurgica) terenuri și clădiri, 24.000 mp. de teren la Rucăr, apartamente, clădiri etc. Practic, ambele societăți plătesc impozite pe clădiri și terenuri în suprafețe enorme, aflate în centrul Bucureștiului, evaluate undeva la 3-5 euro metrul pătrat. Mai ales în condițiile în care societatea Metalurgica avea în conturi, la momentul decesului tatălui meu, Banu Emilian, disponibilități de peste un milion euro. Cum să valoreze, toate acestea doar 150.000 euro? Nu e posibil!”, comentează Paul Banu.

„Din anul 1991, până în 2004, când a murit, tatăl meu și soția acestuia, Georgeta, au fost despărțiți. El a realizat toate incursiunile de afaceri singur sau împreuna cu mama mea, fără participarea soției și fără știrea ei. În același timp, mama mea, Emilia Chiosev, a desfășurat și singură anumite afaceri, unele dintre ele cu ajutorul tatălui meu sau impulsionate de acesta, altele de una singură, afaceri din care au rezultat venituri importante, care, dupa moartea tatălui meu, mi-au fost de ajutor în plata cheltuielilor astronomice ce aveau să decurgă din procesul de succesiune și restul de dosare deschise. În perioada despărțirii (1991-2004) s-au realizat 95% din întreaga moștenire. În tot acest timp, tatăl meu a locuit împreuna cu mama cu mine la București, iar doamna Georgeta Banu la Galați, apoi în casele construite pe terenul cumpărat în satul Lepșa. Cei doi soți aveau vieți complet separate. Mama mea a divorțat în mod amiabil de fostul ei soț, Victor, încă din anul 1996. Și ea și tata au rămas în relații bune cu el, de prietenie, acesta venind, în repetate rânduri, în vizită, în România, la locuințele noastre din București. Eram o familie fericită. Apoi… a murit.”, a precizat Paul Banu.
INSERAT PRIMIT DE LA UNUL DIN AVOCATII LUI PAUL BANU IN DOSARUL CAUZEI:
„Hotărârea instanței de apel nu se bazează pe nicio lege. Instanța de apel invocă doar o doctrină,
care nu este izvor de drept, ceea ce este grav. Mai mult, acea doctrină privește un comentariu la
Codul nou de procedură civilă, fără a afirmă măcar că această lege ar fi aplicabilă. Dimpotrivă,
instanța de fond arătase că aplicabil este art. 1201 Cod civil 1864, așa cum am afirmat și noi, adică o
altă lege. Jurisprudența ICCJ și doctrina aplicabilă Codului civil 1864 nu au consacrat niciodată cele
afirmate de către instanța de apel. Pentru un motiv simplu legea aplicabilă este clară și cuprinsă într-
o lege fundamentală – Codul civil 1864.
Instanța de apel a spus că efectul pozitiv al autorității de lucru judecat nu presupune identitatea de
părți între procesul anterior și procesul actual. Or, asta încalcă evident ce prevede art. 1201 Cod civil
1864, care spune că autoritatea de lucru judecat există numai între aceleași părți, în aceeași calitate
juridică. De aceea, probabil, instanța de apel nici nu menționează vreun text de lege în motivarea sa,
pentru că nu există o astfel de lege care să prevadă concluzia la care ea a ajuns, dimpotrivă, legea
prevede fix invers. Apoi, considerentele instanțelor de apel și de recurs din primul ciclu procesual sunt obligatorii în rejudecare, iar Tribunalul în rejudecare nu le-a respectat. În cel puțin 5-6 locuri Tribunalul și Curtea de Apel au stabilit negru pe alb că puterea de lucru judecat (ca efect pozitiv al autorității de lucru judecat), funcționează ”între părți”. Instanța de apel nu spune nimic despre aceste dezlegări, ci se
rezumă a interpreta greșit fraza care afirmă că puterea de lucru judecat nu presupune tripla
identitate de părți, obiect și cauză. Or, această formulare, pe limba română, arată că nu trebuie să
existe toate cele trei elemente identice, iar nu că nu trebuie să existe niciunul. ”

„Aștept, în momentul de față, recursul, cu speranța ca, și de această dată, instanța va înțelege
problema în profunzime și va proceda la rectificarea greșelilor instanțelor inferioare, care nu au ținut
cont de norma de casare și de lucrurile trasate. Sper ca instanța de recurs din acest al doilea ciclu procesual va fi cel puțin la fel de competentă, și cu experiență, și că va analiza cauza în profunzime și va trimite, din nou, dosarul la rejudecare cu norma de casare către instanțele inferioare, în vederea judecării acestei spețe în singurul mod corect și compatibil cu o justiție corectă. O mare parte din juriștii și avocații cu care am mai discutat speța, de-a lungul timpului, au precizat că numai o instanță superioară, atât ierarhic, dar și ca experiență, poate obliga o instanță inferioară la judecarea unei astfel de cauze în modul corect, acela de a administra probatoriul necesar aflării adevărului, și de a nu permite ca unul dintre moștenitori să fie prejudiciat de zeci de milioane de euro, iar celălalt să fie premiat cu 99% din întreaga moștenire.”- a mai precizat Paul Banu.

Paul Banu, în vârstă de 29 ani, este fiul defunctului om de afaceri Banu Emilian și al Emiliei Chiosev.
Emilian Banu, acționar majoritar al SC Astra Holding SRL, societatea ce deține 85% din Metalurgica SA, a adunat o avere considerabilă a cărei adevarată valoare nu este cunoscută în prezent, deoarece instanțele de judecată, după 19 ani, refuză expertizarea bunurilor și valorilor ce o compun.
Paul Banu se regăsește în situația ingrată de a nu putea să beneficieze integral și la adevărata valoare de averea lăsată de tatăl său, fiind împiedicat de soția supraviețuitoare a tatălui său, deși nu are nicio vină cu privire la situația și contextul în care s-a născut.
Cu toate că de la 10 ani este implicat într-o serie de procese și supus unei presiuni psihice constante legată de incertitudinea drepturilor și de împiedicarea dobândirii acestora, Paul Banu s-a dovedit a fi un luptător și o persoană puternică, reușind să-și facă un drum propriu în viață, fiind absolventul a două facultăți ( Facultatea de Drept și ASE) obținând și un masterat în Consultanță în Afaceri.
Tot despre acest subiect mai puteți citi AICI, în ziarul Gândul.

DFM- 02.09.2023