Când sunt pe plajă, în afară de privitul norilor albi și de bălăceală, îmi place să mă uit la oamenii de pe plajă și să mă joc cu ei, fără să știe: oare câți ani au și unde lucrează? Cum îi cheamă?

Mă distrează. Mă relaxează.

Doar în slipi, șort sau costume de baie e mai greu să-mi dau seama cu ce se ocupă fiecare. Dar pot presupune.

Totuși, imaginația mea sare coarda ca o fetiță și începe să lucreze. Grasul ăla tatuat precis e șofer pe TIR! Are carabe cât volanul, cu o mână ține celularul la care vorbește tare cu unul, Marius, și în cealaltă o șaorma cu de toate, din care îi curg pe jos de fiecare dată când mușcă din ea.

Îl aud bine, chiar dacă el stă pe șezlong la 10 metri de mine. Nevastă-sa aduce a coafeză, dar nu bag mâna-n foc. 🙂

Mut ochii mai încolo, mi se face rău de atâta mâncare, barosanul s-a apucat să bage în el gogoși. Le udă cu bere. WTF? Unde mai intră?

Mă ridic în picioare. Aud cum se cheamă între ei cei tradiționaliști, care nu uită numele românești, aud cum îi strigă nevestele, mamele, soacrele sau iubitele: Ionuț, Gore, Decebal, Mitică, Sile, Traian, Marcel, Cornel, Gabriel, Costel, Nicu, Vali, Gică, Mihai, Ștefan, Petrică, Bogdan, Matei, Luca și Andrei. Foarte mulți Andrei. Urlă una după el, se întorc cel puțin trei cu același nume. 🙂

Pe unii, născuți la maternitățile din Europa, îi cheamă Alberto, Nicholas, Valentino, Antonio, Roberto, David.

Pe alții, Oleksandr, Maksym, Ivan, Yaroslav, Nazar sau Volodymyr. Fetele sunt Olena, Oksana, Kateryna, Solomiia, Sofiia, Mariia, Anastasiia. Da, sunt și ucraineni.

Un alt nume des auzit (de mine!) pe plaja de la Eforie Nord este Ianis. „Ianis, ia mâna de la puță! Ianis, vino la tata! Ianis, las-o-n pace pă soră-ta! Ianis, dacă mă scol acum la tine, te omor cu bătaia! Ianis! Unde-ți sunt chiloții? Ianis, mi-ai văzut unghiera? Ianis, ce faci, mă, ești nebun?”

Mă amuz teribil. Nu și Ianis, pentru că o ia pe coajă de la mă-sa. Dacă nu e cuminte și se pișă pe cearșaf! 🙂

Femeile sunt mai puțin strigate. Cel mai mult sunt chemate mamele. „Mamaaaa, Mario aruncă în mine cu nisip! Mamaaaa, Claudia mi-a dat cu lopățica-n cap! Maamaaa, mi-e foame! Mamaaa, vreau înghețată! Mamaaa, mi-e sete!”

Numele lor de botez sunt „înghițite” de apelativul „mama”. Totuși, cele fără copii, destul de puține în zona în care mi-am aruncat eu prosopul, sunt strigate mai rar de soți sau de iubiți. N-am auzit decât: Lorena, Dana, Ileana, Corina, Flori sau Carmen…

Îndrăgostiții sunt cei mai puțin inventivi, la ei toate gagicile sunt strigate „iubire” sau „iubi”, probabil ca să nu fie confundate cu fostele: „Iubire, vrei un suc? Iubire, vii în apă? Iubire, vrei un porumb? Iubire, unde mi-e telefonul?”

Însă cele mai speciale și rare nume le-am auzit în ultima zi și numai la copii. Mărturisesc că am rămas bouche bée, pentru că în viața viețișoarelor mele nu am mai pomenit așa ceva, fiți și voi atenți aici: Calinic, Teodosie, Serafim, Antim, Barbu, Antonie, Efrem, Nectarie și Fevronia, Casiana, Macrina, Salomeea, Sofia.

Le-am reținut numele pentru că, la plecare, au fost strigați cu toții, ca la școală.

Este vorba de un grup mare de prieteni (sau rude? Veniți în tabără?).

De unde? Habar n-am. Nu i-am întrebat. Presupun că sunt fețe bisericești sau persoane foarte, foarte credincioase, altfel nu-mi explic pasiunea (obsesie?) asta față de nume biblice de acum paișpe mii de ani.

Șed satisfăcuți, tolăniți cu burțile în sus, pe șezlonguri, la umbră. Nu utilizează telefoanele. Cel puțin o oră nu am văzut pe niciunul făcându-și poze sau scriind mesaje.

Sunt supraponderali aproape toți adulții, în afară de un cuplu mai tânăr care nu are copii încă.

Fetițele, slăbuțe, construiesc castele. Sunt cuminți, nu se ceartă. Dar pe Serafim îl apucă pandaliile dintr-o dată și o udă cu apă și suc pe Macrina, care țipă ca tăiată cu lama.

Iese scandal. Serafim e pedepsit. Nu mai are voie în mare și nici să se joace cu cineva. Mă întreb cum îl înjură tac-su în privat: „Tuți Dumnezeii și serafimii mă-tii, dă bou!”?

🙂 Just kidding!

Teodosie (aproximativ 11 ani, dar arată de 15) e durduliu-extrem și rău. Parcă-i luptător de sumo. I-a ciordit zmeul lui Efrem, care e mic (vreo șase ani), și urlă de vibrează nisipul sub mine. „Zmeul meeeeu! Zmeul meeeu! Mamamaaa! Teodosie mi-a furat zmeul!”

Sare mă-sa lui Teodosie (la fel de durdu): „Teodosie! Dă-i imediat zmeul, că te pocnesc de nu te vezi!”

Teodosie, jignofit și orgolios, lasă bot și îi aruncă zmeul piticului, care îi scoate limba și fuge fericit la părinții lui.

E ora mesei și trebuie să plece.

DFM 1 august 2026

Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici:

RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

Mulțumesc! 🙂