29 septembrie. Ziua Mondială a Inimii.

Penultima zi din septembrie.

Toamna a început să-și strecoare degetele reci prin lume, zilele sunt mai scurte, diminețile au alt miros, iar noi ne vedem în continuare de ale noastre. Ne trezim, bem cafeaua, răspundem la mesaje, ștergem mesaje, alergăm după treburi, mai uităm să mâncăm, ne cântărim (fuck, iar am pus un kil!), mai uităm să ne odihnim și, de cele mai multe ori, uităm să ne întrebăm: ce ne mai face inima? Motorașul…

Până când ne amintește ea. Dacă mai poate!

Azi mă gândesc la toate inimile. Mă gândesc cum s-ar auzit ele, dacă, dintr-o dată, s-ar face liniște deplină pe pământ și le-am asculta doar pe ele? 🙂 Ar fi o hărmălaie de nedescris. 🙂

Dar inima nu e numai un organ. Inima are și memorie. Are frici. Are doruri. Are oameni pe care îi ține în ea ani întregi, chiar dacă ei au plecat de mult.

Azi e și ziua inimii triste. A celei care a dus prea multe și n-a spus nimic. E și ziua inimii mințite și trădate. A inimii care a crezut și s-a trezit, într-o zi, că omul în care avea încredere nu mai era acolo unde credea că este.

E ziua inimii abandonate. A inimii care a rămas cu o ușă închisă în față și cu o mie de întrebări înăuntru.

E și ziua inimii unei mame care și-a pierdut copilul. Și nu știu dacă există cuvinte suficiente pentru o asemenea durere. Probabil că nu. Sunt lucruri în viață pentru care nici limba nu a găsit încă un cuvânt potrivit. 🙁

E și ziua inimii care a ajuns pe masa de operație. A inimii cu stent. A inimii cu valve noi. E ziua inimii care a speriat o familie întreagă și care, după aceea, a început din nou să bată. Poate mai rar, poate mai încet, cu poticneli. Dar a bătut.

E ziua inimii unui tată lovit chiar acolo unde doare cel mai tare: de propriul copil. E ziua inimii unei femei care a descoperit că soțul ei a ales pe altcineva. Și a bărbatului care a aflat același lucru despre soția lui.

E ziua inimii celui care a rămas singur într-o casă în care, până nu demult, erau doi. A celui care se întoarce seara și nu mai are cui să spună „am ajuns”.

E ziua inimii celui care încă mai pune două cești pe masă, din obișnuință. E și ziua inimii celui care iubește prea mult.

Și mai e ziua inimii care bate repede. De emoție. De bucurie. De teamă. De drag.

Inima care o ia razna când vede un anumit om venind. Care se aude în urechi când primește un telefon.

Și inima care bate încet, liniștit, așezat. Inima unui om care, poate, după mulți ani, a învățat în sfârșit ce înseamnă pacea.

Azi e și ziua inimii sănătoase, ziua inimii fericite care bate frumos. Bate perfect. Bate sublim.

Și e bine.

De Ziua Mondială a Inimii, poate n-ar fi rău să ne amintim (și) de ea.

A, să nu uit (uit așa de mult, fir-ar să fie!): cred că mai trebuie să facem ceva!

Să nu ne mai dăm inima oricui. Asta n-o să scrie pe niciun rezultat de analize. Dar uneori contează la fel de mult. Să o ferim de oamenii care mint fără să clipească! De cei care vin doar când au nevoie de ceva! De cei care ne fac să ne îndoim de noi înșine! De cei pentru care iubirea e un joc și fidelitatea o tâmpenie.

Inima noastră e un organ extraordinar. Cel mai vesel și energic din organism, dacă mă întrebați pe mine. 🙂 Cel puțin a mea, dacă n-ar fi legată de vene, s-ar desface din piept și-ar pleca de nebună unde are ea chef. Nu vă mint! 🙂

Așa că, azi, de 29 septembrie, vreau să spun „La mulți ani!” tuturor inimilor. Celor sănătoase și celor bolnave. Celor operate și celor care încă așteaptă o operație. Celor cu stent. Celor cu valve noi. Celor care bat repede. Celor care bat încet. Celor care iubesc. Celor care nu mai pot iubi. Celor care au pierdut pe cineva. Celor care au găsit, în sfârșit, omul lângă care pot respira liniștiți.

La mulți ani inimilor celor care plâng noaptea și zâmbesc dimineața, ca să nu vadă nimeni. Celor care încă speră. Și celor care, deși viața le-a făcut praf, la figurat, au găsit puterea să o ia de la capăt. Vă știți voi! 😉

Și, dacă tot e ziua ei… La mulți ani și inimii mele.

La mulți ani, dilio! Vezi ce faci p-acolo, da? Cum bați și pentru cine?

Și nu mă mai speria! Știi câtă treabă am!

Haidipa! Haidipup!

DFM 29 septembrie 2026