Între 1 și 14 octombrie, Piața Romană își deschide memoria. La Bucharest Architecture Forum, o expoziție adună oameni, clădiri, fotografii, sunete și povești pentru a spune altfel istoria unuia dintre cele mai recognoscibile locuri din București.
Dacă ai trecut măcar o dată prin Piața Romană, sunt șanse mari să ai deja o amintire legată de locul acesta. 🙂
Poate ai așteptat pe cineva în fața metroului. Poate ai intrat la Nottara, ai cumpărat ceva din zonă, ai ascultat muzică pe casete în anii ’90 sau ai locuit într-unul dintre blocurile care au privit, de la ferestrele lor, schimbarea Bucureștiului. Poate doar ai traversat piața de sute de ori, fără să te gândești vreodată că și locurile, la fel ca oamenii, păstrează urme.
Despre aceste urme vorbește „La Romană”, expoziția organizată de Asociația HopDocs, care poate fi vizitată între 1 și 14 octombrie 2026, la Bucharest Architecture Forum, pe Strada Amzei 13.
Nu este o expoziție despre o piață privită de la distanță, prin date și ani. Este mai degrabă o invitație de a privi din nou un loc pe care poate credeam că îl cunoaștem.
Șase clădiri, zeci de povești
Expoziția urmărește șase clădiri-pilon care au contribuit, în ultimele decenii, la felul în care a fost trăită zona: Casata, Grădinița, Nottara, Eva, Studio și Leonida. Fiecare dintre ele vine cu propriul strat de memorie.
În jurul lor s-au schimbat generații, magazine, reclame, moduri de a asculta muzică, de a socializa și de a ocupa orașul. Au apărut și au dispărut firme, afișe, vitrine, zgomote și obiceiuri. Unele lucruri au rămas, altele există astăzi doar în fotografii sau în amintirea celor care le-au trăit.
Tocmai aceste povești mai mici sunt importante pentru „La Romană”.
Expoziția aduce împreună fotografii de arhivă, mărturii personale, imagini video, înregistrări audio, detalii de arhitectură și microistorii. Nu încearcă să construiască o singură poveste despre Piața Romană, ci lasă mai multe voci să vorbească despre același loc.
Printre acele voci e și a mea. Da! Un cor al amintirilor. 🙂
„Miza întregului proiect este dublă: cum amprentăm noi spațiile pe care le locuim și cum ne formează ele pe noi”, spune Ilinca Micu, curatoarea expoziției. Și poate aici este și întrebarea cea mai interesantă pe care o pune proiectul: cât dintr-un loc rămâne în noi, chiar și după ce locul se schimbă?
Bucureștiul pe care îl recunoaștem după zgomot
Piața Romană este, într-un fel, un mic rezumat al Bucureștiului. Cercetarea de istorie urbană și arhitecturală realizată de Gruia Bădescu, designer urban și cercetător la Universitatea din Konstanz, urmărește felul în care mai multe epoci ale orașului se suprapun aici: Bucureștiul marilor bulevarde de la sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul interbelic, perioada socialistă și transformările comerciale de după 1989.
Dar orașul nu se schimbă doar prin clădiri, ci și prin zgomot. Prin reclamele care apar pe fațade. Prin bannere. Prin lumina stradală. Prin trafic. Prin magazine. Prin muzica ce iese dintr-un spațiu și ajunge în stradă.
Oana Iacob cercetează tocmai aceste straturi vizibile și invizibile care s-au așezat peste piață de-a lungul deceniilor, în timp ce documentarea sonoră realizată de Dan Adrian Ionescu încearcă să păstreze ceva ce fotografiile nu pot surprinde: felul în care se aude un loc.
Pentru că, uneori, recunoști un București dispărut nu după cum arată, ci după cum îți amintești că se auzea. Sau că mirosea…
Anii ’90, casetele și orașul care se reinventa
Unul dintre capitolele proiectului coboară în anii ’90, o perioadă în care Bucureștiul se reinventa rapid, iar spațiile urbane deveneau locuri de întâlnire pentru noi forme de cultură și comerț. Paul Breazu cercetează subculturile urbane și comerțul cu casete audio care au animat zona în acei ani.
Pentru cei care au trăit perioada, este o întoarcere la o lume în care muzica se cumpăra, se copia, se împrumuta și circula din mână în mână. Pentru cei mai tineri, poate fi o fereastră către un oraș în care tehnologia, cultura și spațiul public aveau alte ritmuri. Apoi există poveștile celor care chiar au locuit acolo. Paula Dunker documentează microistoriile din interiorul clădirilor, cu o atenție specială acordată blocului Eva, unde a locuit timp de zece ani.
Este o perspectivă importantă: dincolo de fațade și planuri arhitecturale există întotdeauna vieți. Oameni care au urcat aceleași scări, au privit aceeași stradă de la fereastră, au avut vecini, despărțiri, petreceri, rutine și zile obișnuite. Iar zilele obișnuite ajung, uneori, cele mai prețioase amintiri.
O arhivă despre ce simțim, nu doar despre ce s-a întâmplat
„La Romană” este, de fapt, un preview al platformei urbae.ro, proiect care își propune să devină prima arhivă românească dedicată memoriei urbane afective.
Conceptul este simplu și, în același timp, foarte generos: orașul nu înseamnă doar clădiri, străzi și date istorice. Înseamnă și ceea ce oamenii au simțit, au văzut, au auzit și au trăit în acele locuri. De aceea, proiectul adună la aceeași masă arhitecți, antropologi, cineaști, fotografi, artiști și locuitori ai orașului.
Cercetarea arhitecturală a celor șase clădiri este semnată de Andreea Cel Mare, iar documentarea fotografică, materialele video și interviurile îi reunesc pe Andreea Cel Mare, Mălina Ionescu, Ilinca Micu și Tudor Antoniu.
Expoziția include și fotografii de arhivă realizate de Norihiro Haruta și Andrei Bîrsan, precum și materiale din arhivele Agerpres și Getty Images. Toate aceste fragmente construiesc ceva mai puțin rigid decât o lecție de istorie: o memorie colectivă în mișcare.
Poate că orașul începe cu amintirile noastre
„La Romană” vorbește despre arhitectură, dar, în fond, vorbește despre oameni. Despre felul în care ne atașăm de anumite străzi fără să știm exact de ce. Despre clădiri pe lângă care trecem zilnic și care ajung să facă parte din biografia noastră. Despre locuri care se schimbă atât de mult încât, într-o zi, ne dăm seama că Bucureștiul pe care ni-l aminteam există doar în memoria noastră. Acesta este și motivul pentru care astfel de proiecte contează.
Un oraș nu este făcut doar din ceea ce se păstrează în acte, planuri și arhive. Este făcut și din poveștile oamenilor care l-au locuit. Iar Piața Romană are multe de povestit.
Expoziția „La Romană” poate fi vizitată între 1 și 14 octombrie 2026, la Bucharest Architecture Forum (BAF), Strada Amzei 13, București.
Proiect co-finanțat de Primăria Municipiului București prin ARCUB în cadrul Programului
„București în premieră” 2026. 2026.
În 2026, ARCUB sărbătorește 30 de ani de proiecte care au modelat scena culturală a Bucureștiului. Pentru informații detaliate despre programul de finanțare al Primăriei Municipiului București prin ARCUB, puteți accesa http://www.arcub.ro.
Proiect de cercetare finanțat de Ordinul Arhitecților din România prin timbrul arhitecturii.
Parteneri: Nottara, UCIN, Random House.
Parteneri media: Iscoada, Scena 9, Les Dedans, IQads, Revista BIZ. Proiectul poate fi descoperit pe Instagram și Facebook.
Vă așteptăm! 🙂
DFM 26 septembrie 2026