Păpușarul este o piesă de teatru specială. Am fost aseară cu mama și am văzut tot. Acest spectacol se referă la suferințele oamenilor și copiilor evrei din lagărele naziste. Piesa e cu actori simpatici și amuzanți. Ei sunt și triști, cu o mare durere în ochi, dar și veseli. Nu știu dacă veselia e din supărare.
În piesa Păpușarul este vorba despre un om, pe nume Finkelbaum, care era de meserie păpușar. Fusese în lagăr. Într-o zi, a fugit cu prietenul lui, un personaj parcă din povești, care seamănă puțin cu bunicul meu, care a murit astă-toamnă, numai că el avea o chelie mare și lucioasă.
Din păcate, toată familia lui Samuel Finkelbaum a fost ucisă de naziști. Săracul de el, și-a amintit că a văzut-o pe soția lui într-o groapă. A plâns așa de rău! O iubea foarte mult, pentru că era frumoasă și avea părul lung și creț. A plâns pentru că Rașela era însărcinată cu copilul lor. A murit și el. Mi-a fost milă de ei.
După ce a fugit din lagăr, Samuel a fost disperat. A rămas 5 ani după terminarea războiului într-un apartament micuț și urât. Credea că încă e război. El a făcut cu mâna lui niște păpuși, cu gândul la cei din familia lui. O păpușă pentru tatăl lui, pentru mama lui și pentru alții din gașcă. Samuel vorbea cu ele ca și cu oamenii vii. Eu am crezut că e nebun la început, cam dădea din picioare și parcă îl durea ceva. Mama mi-a spus că îl durea sufletul. Și poate că era nebun, dar asta era asta din cauza suferințelor. Se credea cel mai tare păpușar din lume. Râdea, plângea, dansa, cânta, dar din cauză că îi era dor de Rașela. Uneori, vorbeau și păpușile cu el.
Proprietăreasa, care e Natalie Ester de pe Facebook, a vrut să-l scoată afară din apartament și a adus mulți oameni să-i spună că războiul s-a terminat. Samuel nu voia să deschidă ușa, n-o credea și vorbea prin gaura cheii.
Până la urmă, Natalie l-a adus pe prietenul lui, cu care evadase din lagăr. El a cumpărat niște bilete de tren, sperând că vine și Finkelbaum la el în țară, dar au băut ceva dintr-o sticlă, au plâns puțin, apoi prietenul din lagăr s-a dezbrăcat și și-a scos cămașa de pe el. N-au mai plecat nicăieri, au rămas acolo.
La sfârșit, proprietăresa striga: „Domnule Finkelbaum, domnule Finkelbaum, nuuuu!”
Apoi s-a lăsat un fum trist și horor, ca cel din lagăr, când naziștii îi gazau pe evrei și au dispărut toate păpușile, încet.
Andrei Cristian Mateescu, 10 ani. (text scris în 2017)
Samuel Finkelbaum, Ofiţerul SS: Constantin Florescu
Popov, Spencer, Weissfeld, Doctorul: Nicolae Călugărița
Schwartzkopf: Constantin Cojocaru
Proprietăreasa: Natalie Ester
Rachela: Alexandra Fasolă
Tzwika, Nebunul, Doctorul: Marius Călugărița
Leah, Copilul, Clarinetista, Violonista: Iolanda Covaci
Shimon, Avram Finkelbaum: Darius Daradici
Tecia, Mama, Păpuşa blondă: Anka Levana
Adam, Rabinul: Viorel Manole
Autor: Gilles Segal
Traducerea: Edith Negulici
Regia: Alexander Hausvater
Scenografia: Viorica Petrovici
Muzica: Yves Chamberland
Gen: Dramă
Limba: Română
Durata: 90 minute (fără pauză)
Premieră: 16 aprilie 2010
Sinopsis:
Povestea vieţii unui celebru păpuşar supravieţuitor al unui lagăr de concentrare, care refuză să creadă că războiul şi coşmarul s-au încheiat şi care recreează în ascunzătoarea lui, cu ajutorul păpuşilor, lumea în care a trăit şi care i-a rămas vie în memorie. ”Spectacolul celebrează creativitatea umană, devenită unica modalitate necesară în lupta pentru supravieţuire. Refugiat într-un apartament din Berlinul postbelic, în compania marionetelor sale, Finkelbaum, fostul păpuşar din Lodz, intenţionează să dea un magistral spectacol de adio. Prin magie, membrii trupei sale, de mult decedaţi, reapar la repetiţiile cândva faimosului său teatru de păpuşi. Astfel, revine la viaţă un întreg univers în care regăseşti toate acele sentimente şi calităţi umane pe care niciun lagăr de concentrare n-a reuşit vreodată să le extermine: dragostea, curajul, onoarea, şi mai ales bucuria creaţiei… Am căutat să combin muzica şi coregrafia, teatrul de marionete. Textul este interpretat în română, rusă, poloneză, engleză, idiş şi germană.” (Alexander Hausvater)

