De când e lumea și pământul, românul are o vorbă mare, sănătoasă, filozofică, vorbă care l-a ajutat să treacă prin războaie, foamete, tranziție, inflație, pandemie și alte ocupațiuni naționale: „O să fie bine. Și la vară cald.”

Ei bine, stimabililor, este vară. Și este cald. Chiar foarte cald. Dar dacă în termometrele meteorologice mercurul urcă spre roșu, în termometrele care măsoară prostia națională mercurul a sărit demult din tub și circulă liber prin societate.

E cald.Dar nu e bine. Cel puțin nu încă.

La ceas de maximă audiență, românul de rând — captiv în propria locuință, din lipsă de capital disponibil pentru cheltuieli recreative prin malluri și alungat de canicula de afară — caută refugiul suprem al omului modern: telecomanda. Apasă pe buton. Pornește televizorul. Caută, bietul, o oază de relaxare.

Greșeală!

După cum se știe, televiziunile emit astăzi un fel de gunoi electronic rafinat industrial, pe care telespectatorul nevinovat îl consumă disciplinat, din teama legitimă că altminteri plătește cablul degeaba.

Și ce să vezi?

Pe Realitatea Plus, domnul Călin Georgescu se află într-o dispută aprinsă cu doamna Anca Alexandrescu. O ceartă. Îl acuză. O acuză. Se acuză. Se întrerup. Se contrazic. Un spectacol complet. 🙂

Inițial am crezut că este reluare. Dar nu. Era live. O emisiune atât de tensionată încât părea o partidă de șah jucată pe sferă: fără început, fără sfârșit și fără posibilitatea logică de a stabili cine conduce.

Zapez mai departe.

Pe Metropola TV, doamna Cristela Georgescu acordă un interviu lui Mircea Radu. Atunci am înțeles. Țara n-are guvern. Instituțiile scârțâie. Economia tremură. Poporul fierbe la propriu și la figurat.

Dar domnul și doamna Georgescu ocupă ecranele națiunii. Principalul este să fie prezenți. De fapt, la acest nivel, nici nu mai contează ce spun. Pot vorbi despre geopolitică, detoxifiere, călcâie și bătături, melci, spitale mici și „căcuți”, energiile dacice sau murături fermentate.

Simpla apariție produce audiență. Ridică rating.Generează trafic.Produce engagement. Face breaking news. Și aici, monșer, apare întrebarea.

Este asta întâmplare? Eu zic că nu.Eu zic că aici avem de-a face cu o diversiune în toată regula. O abatere deliberată a atenției publice de la ceea ce contează în mod real. Fragmentele spectacolului sunt preluate instantaneu de agenții, televiziuni, site-uri, bloguri, pagini și influenceri. În mai puțin de 24 de ore ai senzația că toată România nu mai discută decât despre asta.

Și inevitabil apare întrebarea sacră a presei: „Asta vrea publicul?”

Ani de zile am lucrat în presă. Am participat la ședințe de sumar. Am pus întrebări: „De ce scandal? De ce bârfă? De ce violență? De ce mondenități mediocre? De ce pseudo-vedete de doi bani?”

Răspunsul venea mereu același, rostit cu solemnitatea omului care a descoperit focul: „Asta vrea cititorul.”

Nu! Eu nu cred asta! Nu cred că publicul cere organic această hrană toxică. Cred, dimpotrivă, că i se bagă pe gât cu pâlnia. Este intoxicat. Anesteziat. Prostit. Violat spiritual. Forțat să consume ce i se servește până ajunge să confunde otrava cu hrana.

Dar tabloul ar fi incomplet fără personajul fundamental al României moderne: Mitică. Nu Mitică cel vechi, cu melon și baston! Nu! Mitică digitalizat. Mitică cu internet nelimitat și opinie nelimitată.

Îl găsești peste tot. Pe Facebook, pe TikTok, în grupul de WhatsApp al blocului, la colțul străzii, pe scară, la supermarket, cu ochii după reduceri.

Dimineața e analist economic. La prânz devine expert constituțional. Seara, în timp ce-și taie tacticos copitele de la picioare, face geopolitică. Noaptea, dacă n-are somn, explică tolomacilor medicina alternativă. Între două reels-uri, salvează țara.

Mitică modern nu citește, dar știe tot. Vorba unui clasic în viață: „Am toate cărțile-n cap!”

Mitică, nu verifică, dar confirmă. Nu cercetează, n-are dovezi, dar demască! Are surse. Întotdeauna are surse.

„Monșer, eu știu mai multe… da’ nu pot să spun aici!”

Această propoziție, rostită grav și urmată de un emoji cu degetul la gură, ține astăzi loc de doctorat.

Mitică trăiește într-o permanentă stare de breaking news interior. Orice eveniment, oricât de complex, poate fi rezumat de el în trei categorii simple: cine fură, cine minte, și cine e omul lor! 🙂

Atât. Restul sunt detalii pentru fraieri.

Când la televizor apar domnul și doamna Georgescu, Mitică intră în transă civică. Scoate telefonul. Pornește live-ul. Își drege vocea și își formează privirea aia de bou trist, dar cu „școala vieți”. (Nearticulat, firește, că pe vremea lui se făcea școală, nu ca acum!)

Și începe: „ Fraților… fiți atenți aici, că vă explic eu cum stă treaba…”

Din acest moment, națiunea intră într-o spirală perfectă a absurdului. Prima etapă e scandalul. A doua e comentariul despre scandal. A treia este comentariul despre comentariu. Și astfel realitatea dispare complet, înlocuită de interpretări despre interpretări ale unor secvențe scoase din context de oameni care nici contextul nu l-au văzut.

Mitică nu are nevoie de adevăr. Adevărul e lent. Mitică are nevoie de versiune. Versiunea circulă.Versiunea produce engagement. Versiunea aduce share-uri.

Adevărul, săracul, încă își caută parola de la platforma statului.

Și apoi urmează mecanismul perfect. Scandalul explodează. Internetul se polarizează. Apar taberele. Pro. Contra. Patrioții.Trădătorii. Cu… Fără…

N-are importanță subiectul. Important este conflictul. Important este zgomotul. Important este ca nimeni să nu mai audă altceva.

Presa nu mai dă doi bani pe cititor. Și nici cititorul nu mai dă doi bani pe presă. Dar triumfă audiența. Triumfă scandalul. Triumfă mizeria. Triumfă algoritmul.

Și cu cât mercurul din termometrul prostiei naționale urcă mai sus, cu atât afacerea merge mai bine. Așadar, da. O să fie bine. Și la vară cald. Dar nu pentru toată lumea.

Va fi bine pentru cei de la butoane. Pentru televiziuni. Pentru platforme. Pentru tiktokeri. Pentru influenceri.Pentru negustorii de atenție.

Noi, ceilalți — cei care încă ne încăpățânăm să credem în muncă cinstită, competență și merit — suntem măturați de furtuna informațională. Iar furtuna e mare. Pe net. La televizor. Peste tot.

Dar să nu uităm un adevăr simplu, stimabililor. După furtună, la suprafață nu ies perlele. Ies gunoaiele.

Și, vorba românului, dacă tot e cald la vară, măcar să știm un lucru: nu căldura ne topește. Ci spectacolul. Iar în țara noastră, spectacol se găsește din belșug.

Aplauze, monșer!

Cortina!

Ultima oră: Imposibilul a devenit posibil: Georgescu a fost interzis la Realitatea. 🙂

Răzvan Gabriel Mateescu 29 iunie 2026