Am călătorit ieri cu trenul spre Craiova. Sinceră să fiu, abia așteptam, pentru că deja, cei care mă cunoașteți, ador să plec, îmi plac gările și trenurile lor... „O să fie rău, va fi înghesuială, bâțâială, mitocani care mănâncă roșii cu ceapă lângă tine și care se bășesc cu precizie fixă!” – mi-a zis cineva, nu dau nume, că sunt discretă la ora asta. 🙂

Ei, dragii mei. Și mă urc în tren, olele, muică, vorba lui nea Mărin, aka Amza Pellea, și surprizăăăă. Curat, frumos, modern, budă civilizată, nași plini de solicitudine, zâmbitori (un ea și un el). E vorba de IR 16013, ca să știe lumea despre ce zic, care a avut plecare din Gara de Nord la 7.59 și a ajuns la Craiova în jur de 11.50, plus câteva minuțele de întârziere.

Ce să vă povestesc? Drumul a fost perfect. Mi-a plăcut că toată lumea vorbea la perfectul simplu, chestie care mă molipsi și pe mine în trei secunde. Na! Ce vă zisăi? Gata! Luai boala. 🙂 Aaah, dragul meu Moromete…

Dar, din păcate, oricât de bune și elegante ar fi mijloacele de transport și oricât de civilizați ar fi conductorii de tren, românul nostru (nu generalizez, da?) tot gherțoi rămâne, indiferent de eforturile altora.

Să vă povestesc: la un moment dat, un zdrahon de trei metri înălțime (așa mi se părea mie) și-a pus copitele încălțate pe scaunul din față. Era obosit, al dracu’ de nefericit. Zici că nu l-a ținut mă-sa-n brațe când era mic!

N-a avut nimeni curajul să-i spună ceva, dar când a trecut nașa, le-a dat jos rapid.

Altul de lângă el, drojdier cosmic, agent de pază care se întorcea acasă după o săptămână de lucru, sugea dintr-un PET de doi litri de bere, râgâia când trenul băga viteză și se bășea apocaliptic la frâne. Bășina lui era tristă, dar viguroasă. Țeapănă! Puțea a motorină stricată combinată cu usturoi nedigerat.

Țugurlanul a vorbit la telefon cu frate-su, Nicu, și am aflat tot: ce a mâncat, „Mâncai nește ciorbă dă burtă”, cu cine s-a înjurat joi dimineața, că și-a pierdut „celălant tilifon” și că „vaca lu’ Simion fătă un vițăl prea zlab”. 🙂

Alți călători erau adânciți în somn sau priveau pe fereastra trenului… O femeie mânca merdenele (da! ncsf!), alta scrola pe TikTok (auzeam hăhăielile alea imbecile, știți voi care, și imnuri dedicate lui Călin Georgescu făcute cu AI).

Dar una dintre dame, cea mai și cea mai, o mămăiță cam la 65 de ani, a vorbit tot drumul la telefon (nu știu cum de i-a rezistat bateria atâta).

La fel ca la agentul de pază, am aflat absolut tot: că lucrează „pă Italea”, că „fusă la mare 12 zâle”, dar nu mai merge „că dă Zelenski cu dronili pă uamini, arde-l-ar fuocu’ dă bou, că nu vrură să-l lase pă domnu’ Călin Georgescu să fie preșădinte, că le fu frică, banane, blugi, curiști, Soroș” (mă rog, recitalul complet), apoi, că „Florica îl părăsî pă Gogu, îl prinsă cu una dân sat”, că „Darius își lovi mașina dă tra’ sport și acu’ plătește la ia”, că „Panfil fu bolnav și că îi veni corentu’ 500 dă lei”.

În timp ce vorbea cu Gică, Nina, Silica și Darius (că a sunat-o și el, să fiu corectă) :), pe mamaie a răzbit-o foamea de atâtea discuții, așa că luă o gogoașă cu mult zahăr și se apucă s-o molfăie fericită.

Apoi, ca să-i fie zenul perfect și rotund ca un măr, s-a descălțat și și-a pus picerili pe canapeaua din față. Măcar a avut bunul simț să-și scoată ciubotele. 🙂

Tii, da’ ce bine!

Așa, da, călătorie! A vorbit cu toată familia, a mâncat și gogoașa, iar la Craiova o așteptă Gicu, „vine cu mașâna”, că ea „ie obosâtă dă atâta stat”.

P.S.: Nota 10, CFR!

DFM 29 august 2026