Remarca actorului Mihai Mălaimare, făcută recent pe Facebook – „Turul II vine însă ca un val imens și veți ajunge în canal, sau la canal!” – a declanșat un val de reacții care a depășit spațiul cultural. Suspendarea spectacolului în care era distribuit, la Universitatea de Arte din Iași, a venit ca o reacție necesară într-un climat în care granița dintre libertatea de exprimare și discursul extremist devine tot mai difuză.

Este firesc ca actorii, artiștii, intelectualii să aibă opinii. Dar ce se întâmplă când aceste opinii se transformă în mesaje cu tentă autoritară, amenințări voalate sau, mai grav, în nostalgii toxice pentru o epocă represivă? Cuvintele lui Mălaimare nu sunt simple metafore nefericite. „La canal” nu evocă doar o aluzie vagă – este o referință directă la una dintre cele mai negre pagini ale represiunii comuniste, acolo unde mii de oameni au fost trimiși pentru a fi pedepsiți politic. Din gura unui om de cultură, astfel de fraze nu pot fi trecute cu vederea. 🙁

Răspunsul Universității de Arte „George Enescu” din Iași a venit inițial într-un registru convențional: „condiții meteo nefavorabile”. Doar după reacția studenților – promptă și principială – instituția a ieșit cu o poziționare clară, condamnând manifestările extremiste. Acest episod ridică o întrebare grea: ce înseamnă responsabilitate publică în spațiul cultural? Și până unde merge toleranța în numele libertății de expresie?

„Condamnăm orice declarație și manifestare de tip extremist. Ne reafirmăm cu tărie respectul pentru democrație și valorile europene. Proiectul La margine de Copou este oprit, iar reprezentațiile anunțate au fost suspendate”, se arată în comunicatul oficial.

Dincolo de scandal, problema de fond rămâne: discursul radical – fie el politic sau cultural – pare să câștige teren, iar figuri publice importante îl legitimează. Nu e vorba doar despre Mihai Mălaimare sau o postare neinspirată. Este despre un climat în care extremismul îmbracă haine noi, rafinate, și coboară de pe scenă direct în dezbaterea publică.

Actorul și-a anunțat retragerea de pe Facebook, spunând că este „siderat de interpretarea abuzivă” a mesajului său. Dar poate că nu interpretarea este problema, ci realitatea dură a ceea ce a spus – și felul în care a ales să o spună. Poate că nu suntem noi cei care nu înțelegem, ci el, cel care nu își înțelege, sau nu își asumă, influența.

A venit momentul ca lumea culturală să-și stabilească niște limite. Talentul nu te absolvă de responsabilitate. Istoria nu trebuie invocată în cheie ironică atunci când ea a însemnat suferință și moarte. Iar scena – fie ea teatrală sau virtuală – nu poate deveni o tribună pentru derapaje.

DFM 10 mai 2025

Foto preluată de pe Facebook.