Numele ei, nu știu și nu înțeleg de ce, mi se pare că e un cântec smuls din rădăcină, ca un măr plin cu poame coapte, lovit de furtună.
„Elena”. Elena. Elena. Când îl rostesc, el nu iese din mine, ci intră. Afară nici nu se aude, e o șoaptă, o respirație. Pentru mine, „Elena” înseamnă liliac alb, căpșuni, cotor de varză albă, Flodni, prăjitură cu alune și miere, Dunărea iubind marea, câmpuri cu floarea-soarelui, țărână, lanuri cu grâu copt, Borcea, nisip, tuberoze, apă de la fântână, sirene și zâmbet.
„Elena” mea sună ca o catedrală. Așa-mi aude creierul, nu urechea: E-le-na! Un nume ca o catedrală gotică, un nume care are ecouri în fiecare sunet. Un nume înalt, care creează ogive din piatră. „E”-ul te pregătește de ce urmează: „le-na”, adică… „fiți atenți, sunt cea solară, cea strălucită, cea luminoasă”. În inima ei crește un snop de maci. Din Elena mea picură apă și ticăie un ceas din lut. Greșelile ei mă caută și mă găsesc de fiecare dată.
Elena a fost mama mea și locuiește în mine.
Elena, Elena, Elena. Pe 7 iulie era ziua ta…
Dana Fodor Mateescu
04.06.2020
Magnifique elogiu adus Mamei noastre ! Merci !
Îmi pare sincer rau pentru ca trebuie sa exprimi acest nume sfânt,”Elena” la timpul trecut
Sunt binecuvântat sa o mai am în viata, chiar daca fizic este un liliac cu flori albe cu ramurile slabite si frunzele cam vestede, totusi parfumul raspândit în jur, ne tine aproape unitiîn Cuvânt pe toti fratii si surorile raspânditi în lume
Un Weekend minunat, binecuvântat alaturi de toti cei dragi !
Să-ți trăiască Elena! Și s-o îmbrățișezi un pic și pentru mine… Eu nu mai am cum..pe a mea. 🙁
Și…mulțumesc!
Minunat omagiu adus mamei tale…Trebuie sa fie tare mandra cand se uita din ceruri la tine 🙂
Intamplator am si eu „Elena mea”…..pe „mamaie”….bunica materna care mi-a presarat copilaria cu praf magic de stele… si inca o mai face la cei 91 de ani ai sai…
Carmen… Aș vrea să fie adevărat. Să știu că…știe! Te îmbrățișez! Și pe bunica! <3
🙁
💓💓💓