„Eu i-am dat niște bani lui Nicușor Dan, din cât pot eu să dau. Nu am făcut averi. Am spus: domn’e, nu spune că am dat eu. Nu vreau…”, a povestit actorul Victor Rebengiuc într-un interviu la HotNews .

A fost o donație de 25.000 de lei – o sumă consistentă pentru un om care, dincolo de faima sa, nu a făcut parte din cercurile puterii sau afacerilor. Un gest discret, sincer și din toată inima, făcut în numele valorilor în care crede.

Fără lozinci, fără patos exagerat, doar cu eleganța calmă a unui om care știe ce e demnitatea. A spus, apăsat, că a donat bani pentru campania lui Nicușor Dan. Și a spus-o nu pentru glorie – dimpotrivă, voia să rămână anonim – ci pentru că, așa cum recunoaște, n-a mai putut suporta insistențele și agresivitatea cu care George Simion cerea numele donatorilor în spațiul public.

Ce face acest moment important nu este doar suma, ci contextul. Când un simbol al culturii românești, un om care și-a trăit viața cu coloana vertebrală dreaptă, decide să își asume public un gest politic, trebuie să fim atenți. Pentru că nu e propagandă. E o formă de apărare a normalității. A bunului-simț. A unei democrații în care cetățenii au dreptul să-și susțină, cu bani sau cu votul, candidații în care cred – fără să fie încolțiți, fără să fie suspectați de conspirații.

Evident, George Simion are dreptul să ceară transparență. Dar tonul, insinuarea, teatrul acuzator – toate au părut mai degrabă o formă de intimidare, decât o întrebare legitimă. Iar Rebengiuc, prin gestul său, a apărat nu doar pe Nicușor Dan, ci pe toți cei care vor să ajute, tăcut, fără să fie puși la zid pentru asta.

Poate că nu trăim cea mai strălucită perioadă democratică. Poate că alegerile din 2025 sunt marcate de mult zgomot și puțină substanță. Dar, printre norii grei, negri ca un dos de tingire prea arsă, asemenea gesturi rămân repere.

Un om care a jucat în „Moromeții”, în „Tănase Scatiu” „De ce trag clopotele, Mitică”, Filip cel bun” „Cel mai iubit dintre pământeni”, și multe alte zeci de filme și piese de teatru, un om care a spus răspicat „nu” comunismului, mărturisește azi: „am contribuit, fiindcă am crezut”.

Pentru că, în final, politica nu e doar despre cifre, procente sau sondaje. E despre oameni. Despre cine are curajul să facă ce e drept – chiar și atunci când ar fi mai comod să tacă.

DFM 10 mai 2025

Fotografie preluată de pe Facebook. (Mulțumesc!)