Nu e un simplu vot. E un test de sânge colectiv. O analiză a sufletului. Un RMN al unei națiuni care tremură între dezamăgire, orbire și furie.

Poate că nu-l iubești pe niciunul dintre candidați. Nici nu trebuie! Poate că simți că nu te mai reprezintă nimeni, că totul e compromis, confiscat, murdar. Dar dacă stai acasă, să știi că alții nu vor sta. Alții, care nu vor binele tău. Și care se bazează exact pe lipsa ta.

Nu e despre candidați. E despre tine. Despre ce fel de om vrei să fii când vei privi înapoi la ziua asta. E despre ce fel de țară vrei să mai ai peste cinci ani. Sau dacă vei mai avea una.

Adevărul crud e că absenteismul nu e neutru. Absența ta e tot un vot. Un vot dat exact aceluia pe care îl crezi cel mai toxic. E locul gol pe care îl ocupă cel mai periculos om din cursă. E mâna ta ridicată, în tăcere, pentru ca el să câștige.

Spunem mereu că aleșii sunt oglinda poporului. Dar uităm că oamenii aleg în funcție de ce au trăit. În funcție de ce li s-a ars pe piele, în carne, în minte. Diaspora, de care unii se tem astăzi, e aceeași Diaspora care, în 2019, credea în viitor. Azi votează cu furia. Pentru că speranța i-a fost călcată în picioare.

Unii au plecat de sărăcie. Alții de boală. Alții fugind de corupție, de spitale infecte, de școli prăbușite, de umilință. Azi votează cu pofta de pedeapsă. Din răzbunare! Împotriva tuturor celor care le-au furat viața. Și, în lipsa unui proiect bun, au ales ce au vrut ei.

Nu mai merge cu „politicienii sunt o apă și-un pământ”. Căci și acel pământ e terenul pe care calcă copiii tăi. Dacă nu-l aperi, ți-l iau alții.

Justiția a fost complice. O parte a presei, vândută. SRI, SIE, CSAT – toți știu mai mult decât spun. Kremlinul a exploatat tot: sărăcia, dezamăgirea, furia, educația precară. Iar noi le-am servit materialul perfect. România a fost fragilă. Ei doar au apăsat pe crăpătură.

Avem o țară care geme sub ruine. Ale justiției, ale școlii, ale sistemului sanitar, ale încrederii între oameni. Dacă azi stai acasă, devii parte din ruina asta. Dacă taci, te îngroapă și pe tine.

Nu, nu e târziu. Încă nu. Dar dacă nu votăm acum, în număr mare, va fi prea târziu curând. Și nu vom mai avea nici urne, nici alegeri. Vom avea doar supunere și regretul că am stat deoparte.

E duminica unei nații cu febră. Mergi și pune mâna pe termometru. Măcar aflăm cât de grav e. Poate e rău. Poate e foarte rău. Dar e mereu mai bine să știi. Și-apoi, măcar știind, să poți face ceva.

Votează. Nu ca să salvezi pe cineva. Ci ca să nu pierdem tot.

DFM 4 mai 2025