Adrian Adam „Cel mai și cel mai mult îmi place să spun TE IUBESC și să te fac să simți asta. Să strâng în brațe. Ador îmbrățișările! Să îmi spună și să-mi arate cei dragi cât țin la mine. Să îmi simt sufletul plin de iubire și de frumos. Mult de tot îmi place să sărut. Să mângâi. Să fac dragoste. Să șoptesc vorbe dulci. Să îmi fac femeia fericită. Să fac oamenii fericiți. Să îi fac să zâmbească și să îi privesc zâmbind. (…) Să ajut. Să fac fapte bune. Să iert și să îmi cer iertare. Să spun mulțumesc. Să am prieteni buni. Să nu am secrete și nici ascunzișuri. Să fac doar ce îmi place. Să scriu și să citesc. Să desenez. Să ascult muzică. Să bat la tobe. Să fluier și să cânt. Să gătesc. Să mănânc. Să respir. Să mă mir de existența mea și de tot ce mă înconjoară. Să alerg desculț printre gânduri.

Îmi plac oamenii buni. Oamenii simpli, cu povești. Nu îmi plac oamenii și lucrurile complicate, oamenii răi și vulgari. Îmi plac oamenii sinceri, frumoși și curați la suflet. Romantici, timizi și sensibili.

Îmi place sinceritatea. Corectitudinea. Cinstea. Tandrețea. Blândețea. Delicatețea. Duioșia. Frumosul. Minunile. Empatia. Respectul. Liniștea. Îmi place să tac. Să ascult. Să privesc. Să colind prin locuri uitate de lume. Să descopăr lucruri noi. Oameni noi. (…) Să mă îndrăgostesc. Să zbor. Să visez. Să iubesc.

Îmi place să plâng. Singur sau în brațele cuiva drag. Să rup bucăți din mine și să le dăruiesc. Să dorm. Să mă trezesc dimineața târziu și soarele să-mi zâmbească. Mirosul cafelei și al fumului de țigară și de lemn ars. Mirosul ploii de vară, al fânului proaspăt cosit, mirosul de portocale, de brad, de flori, de cozonaci și de pâine scoasă din cuptor. Mirosul de bivoli înnămoliți, mirosind a lapte. Mirosul de primăvară. (…)

Îmi plac satele vechi. Țăranii. Vremurile de demult. Sărbătorile. Datinile. Poveștile. Sobele cu lemne. Focul. Privirile și vocile oamenilor. Bătrânii.

Îmi place să fiu liber. Să alerg. Să mă prostesc. Să fiu vesel. Să râd. Să mă bucur. Să mă joc. Să mă duc la culcare. Să visez frumos. Să-mi fie dor. Să-mi fie bine. Să mă mir că ai ajuns să citești până aici. Să cred că ai zâmbit, când ai citit propoziția anterioară. Să fiu eu însumi. Să nu fiu nevoit să mă prefac și să mint. Să fiu iar copil. Să mă nasc. Să trăiesc.

Nu-mi place să mor!”

Autor Adrian Adam- fragment din cartea Lumea mea, Mediaș 2020