Nu știm cum ar fi trebuit recompensată măreția și talentul unui regizor, ca Toma Enache, care adună în jurul său o minunată echipă și face în condiții grele și cu eforturi uriașe, un film despre toată suferința umană, care nu poate fi exprimată în cuvinte, la cât de dură și insuportabilă a fost, din povestea unei tragedii bulversante, în care destinul românilor parcă se inspirase din tragicii greci.

Toma Enache este regizorul mare și generos care a știut să facă din dăruirea de sine una dintre cele mai frumoase arte, pentru cum a redat pe ecran cât de adâncă a fost suferința umană de atunci, realizînd primul film artistic pentru cinematograf despre “fenomenul Pitești”, la 30 de ani de la căderea comunismului. Sunt pagini dintr-o istorie așa cum a fost, care nu figurează în manualele de școală generală sau de liceu nici acum.

Un film puternic, dur, extrem de important, mai ales pentru cei care, n-au trăit în comunism, care rulează acum în cinematografele din București și din țară din 4 octombrie. Filmul amintește despre tabloul unei jumătați de secol, cu toată Securitatea regimului comunist, care a dorit să şteargă istoria ţării, să distrugă societatea românească, intelectualii, mai ales elitele, în care românii aveau încredere, pentru că le erau modele. Preluând puterea au îngenunchiat poporul înfometându-l.

Strălucita premieră a filmului „Între chin și Amin” în regia lui Toma Enache, produs de casa de producție La Steaua Film Studio, care a avut loc la CinemaPro, în București, este o biografie de răni vii. Este povestea crudă în care se interpătrunde istoria, politica, arta, cultura, despre experimentul care a avut lor între 1949-1952, în pușcăria de la Pitești, unde reeducarea încarceraților se făcea prin mijloace violente de tortură, o tehnică nemaîntâlnită până atunci în carcerile din România, unde deținuții erau obligați să se tortureze reciproc, adică victimele deveneau călăi și invers. Este povestea de viață a lui Tase Caraman, compozitorul întors de la Viena, proaspăt logodit, care, este arestat de comuniști, încarcerat, bătut, scuipat, înfometat, ținut în frig și mizerie, ca să renunțe la credința în Dumnezeu și să devină un comunist înfocat. După liberare compune “Odă lui Dumnezeu”.

Jocul actorilor amintește de tragicii greci, iar distribuția inspirat aleasă, aduce în prim plan debutul a trei actori: Ana Pârvu (Lia, logodnica lui Tase), studentă la teatru la Universitatea din Anglia, Vali V. Popescu (Tase Caraman), precum și a tinerei și talentatei actrițe, Kira Hagi (sora lui Tase), un debut strălucit de mare expresivitate și forță, care a absolvit școala de actorie de la Hollywood, alături de nume ce exprimă excelența scenei și ecranului românesc: Victoria Cociaș, Cezara Dafinescu, Constantin Cotimanis (șef al pușcăriei), Ion Dichiseanu (general al Securității), precum și actori tineri și talentați: Ciprian Nicula (fratele lui Tase), Dragoș Stoica, Ioachim Ciobanu (fiul lui Ilarion Ciobanu), Teodora Calagiu Garofil, Dorin C. Zahei, Csaba Ciugulitu, Bogdan Salceanu, Iany Panait, Adrian Anghel, Mircea Taiss, Remus Stănescu, Alin Ailioaiei, Laurențiu Stan (preot); Alexandru Mereuţă (bunicul); publicistul George Stanca ( decedat în februarie 2019).

Filmul făcut cu chin și amin, la care au participat oameni generoși, este încununat deja cu două mari premii la festivalurile internaționale de film. Nu s-ar fi putut realiza fără Alexander Sachs, care semneză imaginea superbă și este la a doua colaborare cu regizorul, fără costumele și decorurile Medeei Enciu, Dianei Samuilă și Irinei Sava, fără muzica originală a lui Adrian Flautistul și Eduard Gore, fără sunetul clar a lui Alex Dumitru și Daniel Soare. Florina Mărcuța și Denisa Mititelu au făcut machiajul, Ruxandra Mihai, montajul, iar Matei Cotimanis, fotografiile.

Pe lângă echipa artistică și cea tehnică, au mai primit aplauze la premieră oamenii providențiali care au sprijinit filmul: Elena Enache și Eugen Cojocariu (scenariul), Cristian Micu, (șeful fortului Jilava), Sorin Culețu, Crista Caraman, Mitică Caraman, Alin Ilioaie, Costin Buta, Tanase Stamule, Viorel Tesaru, Eugen Florescu, Cristian Radu Nema (consilierul regizorului), Cristi Ianca, Mihai Inge, Cristi Bichi, Doamna Llili (secretara de platou). Au fost prezenți: doamna Zoe Rădulescu, profesoara de franceză, fiica născută în pușcărie, cu ambii părinți arestați; Octavian Bjoza (președintele Ascociației Foștilor Deținuți Politici) și Ionică Baceanu, care a pătimit 9 ani în pușcăria Jilava; Supraviețuitorii: Gheorghe Cușa, Mihai Buracu și Tache Rodaș, care l-a inspirat pe regizor în scrierea scenariului, după ce l-a cunoscut în 2014.

O vorbă de suflet au spus actorii:
Cezara Dafinescu: “Sunt copleșită…. Mărturisesc că deși rolul meu artistic, după cum ați văzut, de mică întindere… Am avut privilegiul să particip, cu doi trei ani în urmă, la ceea ce a însemnat începutul acestui film. Împrejurarea mi-a dat șansa să fiu alături de Toma, în desele noastre turnee, când îmi povestea tot prin ce trece el, ca să realizeze acest film, eu îl încurajam. Am crezut întotdeauna în tine, Toma! Ca dovadă că suntem la a treia colaborare cu succes, dar mai cu seamă am crezut în echipa pe care o faci cu minunata ta soție, Elena. Vă mulțumesc că m-ați primit în acest film minunat!”.

Ion Dichiseanu: „Eu nu sunt așa copleșit, cum e colega mea Cezara, dar m-am simțit minunat cu întreaga mea echipă și cu <> de Cotimanis, căruia i-aș da un premiu. Sunteți minunați! Vă mulțumesc! Oscarul, te paște Oscarul, Toma!”.

Vor fi 40 de premiere de gală în țară. Mergeți la cinematograf, ca să vedeți un film, despre concertul suferinței lui Tasse în pușcărie, cum rezistă și se salvează prin dragoste și prin credință!

Autor articol, Monica Andrei, critic de teatru
Foto: Cinemagia