Pe malul lacului Pantelimon, la intrarea în comuna cu acelaşi nume, se află o troiţă albă, care păzeşte împrejurimile. Construcţia, realizată de sculptorul Nicolae Popa, a fost ridicată din iniţiativa ing. Gheorghe Popescu, fost primar al localităţii şi mare pasionat de istoria Bucureştilor.

Prin zonă trec în viteză sute de maşini, în fiecare zi. Puţini şoferi, însă, bagă în seamă monumentul despre care localnicii spun că îi apără de accidente pe călători. Troiţa are o poveste deosebită, fiind înălţată „în memoria babei Ana”, o teribilă şi respectată vindecătoare, pe care bătrânii din Pantelimon o ştiu drept întemeietoarea comunei.

„Trânjii” domnitorului Ghica

Descoperirile arheologice din Pantelimon-Fundeni au scos la iveală arme, obiecte şi unelte vechi de peste 1000 de ani, rămăşiţele civilizaţiei neolitice şi relicve geto-dacice din secolul al-III-lea, înainte de Hristos. Curios să afle cine sunt strămoşii comunei, Ing. Gheorghe Popescu a cercetat, la rândul lui, în arhiva Primăriei şi în Arhivele Statului, ajungând la concluzia că la începutul sec. XVIII, pe dealul unde se află astăzi biserica din Pantelimon, îşi înjghebase un bordei o bătrânică săracă, pe nume Ana.

Femeia era foarte cunoscută şi căutată de multă lume, pentru că prepara leacuri din diferite ierburi bune la vindecarea trânjilor (hemoroizi), o boală destul de răspândită în trecut, ca și azi. Baba Ana folosea „trânjoaică”, o plantă erbacee, din familia orhideelor, plăcut mirositoare, cu tulpina fistuloasă şi cu flori mari, galbene, întrebuinţată în medicina populară la tratarea hemoroizilor.

Oamenii veniţi de departe, să-şi vindece trânjii, nu s-au mai întors de unde au plecat. Mulţi dintre ei, simţindu-se în siguranţă lângă bătrână şi considerând-o sfântă, au rămas pe aceste locuri, formând comuna Pantelimon.

Vestea că baba Ana „ia boala cu mâna” a ajuns şi la urechile voievozilor. Cronicile amintesc că însuşi domnitorul Ghica, chinuit fiind de dureri hemoroidale, ar fi apelat la serviciile vindecătoarei, răsplătind-o, la sfârşitul tratamentului, cu două pungi de galbeni.

Apa care vindecă

Aproape de casa băbuţei ţâşnea din pământ un izvor limpede. Bătrâna obişnuia să fiarbă buruienile pentru leacuri în apa lui. Izvoraşul a dăinuit până în zilele noastre, iar locuitorii comunei, şi cei care ştiu de existenţa lui, sunt convinşi că are puteri binefăcătoare şi acum. „Noi suntem urmaşii babei Ana. Ea a venit aici printre primii în localitate, crede Cristina Drăghici. În fiecare zi mă opresc la troiţă şi mă închin. Beau apă din izvor, îmi dau cu ea pe faţă. Am acasă apă curentă, dar, de-o viaţă, numai de aici mă aprovizionez. Îmi ia oboseala cu mâna! Să vedeţi cum opresc şoferii de pe camioane şi îşi bagă capu’ sub jetu’ rece ca gheaţa! Imediat îi înviorează. Toarnă şi în sticlă. Pe un drum lung, face bine la burtă. Strămoşii mei au apucat-o pe Ana, era o femeie pâinea lui Dumnezeu. O sfântă. Noi, bătrânii, ştim că este mama Pantelimonului.”

Fostul primar, ing. Gheorghe Popescu, a înălţat monumentul de pe malul lacului Pantelimon, ca să amintească trecătorilor de renumita tămăduitoare. Acesta a fost sfinţit pe 25 aprilie 1998, de preotul Nicolae Tănăsescu, consilier al P.F. Patriarh Teoctist.
Dana Fodor
Răzvan Mateescu
Foto: Răzvan Mateescu– 2004