Liniștea de la masă – o regulă nescrisă a satului românesc
Cât timp mănâncă, țăranul dorește să fie în liniște. Expresii precum „Lasă-mă să-mi ticnească mâncarea!” sau „Nu mă face să înghit cu noduri!” arată cât de important era pentru omul de la sat să fie lăsat în pace în timpul mesei. 🙂
Mesele din timpul iernii
Iarna, țăranul român mănâncă bine de două ori pe zi: dimineața, între orele 9 și 10, și înainte de lăsarea serii. Copiii (plozii, băieții și fetele) mănâncă atunci când li se face foame și primesc ceea ce este pregătit în casă, adesea din ceea ce găsesc la îndemână.
Programul meselor în timpul muncilor de vară
Vara, în perioada muncilor agricole, mesele sunt împărțite astfel:
- dimineața, la prânzișor, între orele 8 și 9;
- prânzul cel mare, între 12:30 și 14:00;
- pe la toacă, când muncitorii se odihnesc și mănâncă ceea ce a rămas de la prânz;
- masa de seară, după întoarcerea de la câmp, spre amurg.
Hrana la drum
Când pleacă la drum, fie pe jos, fie cu carul, mesele se păstrează aproape la fel. Dacă lipsește mai multe zile de acasă, țăranul își pune într-un sac pită, mălai, sare, un ceaunaș, un ștergar curat și „udătură” – adică brânză, slănină, usturoi, ceapă, cârnați, pește sărat și alte merinde.
La vremea prânzului, poposește, dă de mâncare boilor sau cailor și, într-o parte a carului, își amenajează o mică vatră. Aprinde focul, pune apa la fiert și, cât timp animalele se hrănesc, își pregătește și el masa. Mămăligă cu brânză, slănină, ceapă sau usturoi – ce poate fi mai bun? După ce mănâncă, își face trei cruci mari și îi mulțumește lui Dumnezeu.
Cum mâncau la câmp și acasă?
La câmp, mâncarea se mănâncă pe jos, în mijlocul naturii. Acasă, însă, familia se așază la masă. Cele mai multe mese ale sătenilor sunt rotunde, cu trei picioare, în jurul cărora încap mai multe persoane. În odaia cea curată se află și masa cu patru picioare, acoperită permanent cu o față de masă.
Cum era transportată mâncarea la câmp?
Mămăliga, mălaiul ori pâinea, brânza, ceapa și usturoiul se înveleau într-un ștergar curat, apoi se puneau într-o desagă. Tot acolo își găseau locul lingurile, cuțitul, străchinile de lut, sarea și piperul.
„Udătura” era dusă în oale legate la gură cu o sfoară numită „căpăstru de oale”, pentru a putea fi purtate mai ușor în timpul drumului.
Cine ducea mâncarea la câmp?
De cele mai multe ori, mâncarea era dusă la câmp de gospodină. Dacă în familie erau fete mari, acestea erau trimise în locul mamei, atât pentru a se deprinde cu treburile gospodărești, cât și pentru a se face de fală. Dacă la muncă se aflau și femei ori fete, mâncarea era trimisă prin băieții mai mărișori.
Tu ce mai pui pe masă vara?
DFM 12 iulie 2026
Sursă subiect: Datinile și credințele poporului român– Elena Niculiță Voronca
💓