Codin Maticiuc a pășit într-un loc unde sufletele plâng. Secția V-B de la Spitalul Obregia – psihiatrie pediatrică. Clădiri de peste 100 de ani. Saltele obosite. Băi la comun. Camere mici cât o cutie de chibrituri. Și, în mijlocul acestui spațiu care pare oprit în timp, copii. Mulți copii. De la doi la 18 ani. Unii luptă cu depresia. Alții cu anxietatea. Cu adicțiile. Cu trecutul. Cu rușinea. Cu stigmatul.

În urmă cu mai mulți ani, și eu am fost acolo, am călcat pe același drum. Scriam pentru Adevărul și am intrat, prin natura meseriei, într-o lume paralelă, într-o suferință care ardea ca lava topită. Am vorbit cu un medic psihiatru care mi-a povestit despre traumele și dramele copiilor bolnavi. Le-am citit mesajele scrise colorat pe zidurile spitalului. Le-am observat desenele și le-am simțit TEAMA expusă în tablouri. Îmi amintesc clar și azi de un caz care, la vremea respectivă, a îngrozit România conștientă: un băiețel de vreo nouă ani și-a ucis sora mai mică, pentru că… așa văzuse într-un film. A sufocat-o cu plapuma. Copilul fusese internat aici. Nu știu dacă și-a mai revenit vreodată. Eu sper că da. Și mă gândesc, cu inima praf, și la bieții lui părinți… Câtă durere! Ce chin!

Părinții ajung aici adesea prea târziu. De frică. De rușine. Pentru că încă se spune: „Dacă mergi la Obregia, ești nebun.” Dar nu! La Obregia ajung copiii care strigă în tăcere. Copiii care scriu pe pereți ca să se vindece.

Pe zidurile de acolo nu găsești mâzgăleli, ci supraviețuire:
„Orice problemă are o rezolvare.”
„Doar timpul poate șterge rănile din trecut.”
„Iubirea nu șterge trecutul, dar poate schimba viitorul.”
„I paint the desires hidden deep in the human heart.”

Ultimul mesaj a fost scris de o fată internată.

Într-un loc unde viața pare pusă pe pauză, copiii ăștia visează. Încă. Și de aceea nu ne permitem să rămânem indiferenți.

Codin vrea să construiască un spital nou. Chiar lângă actuala secție. Va fi cel mai mare Spital de Psihiatrie Pediatrică din România. Va avea camere gândite pentru fiecare vârstă și diagnostic. Sală de terapie. Sală de cinema. Bibliotecă. Secție pentru adicții. Spațiu pentru părinți. Și, cel mai important, va aduce copiilor dreptul la demnitate.

Codin Maticiuc, inițiatorul proiectului, spune simplu și clar:
„Nu construim doar un spital. Construim o șansă. La copilărie. La viitor. La viață.”

Și da, avem nevoie de voi. Fiecare dintre noi poate pune o cărămidă.

Trimite FACEM prin SMS:
📩 la 8845 – 2 euro/lună
📩 la 8864 – 4 euro/lună
📩 la 8830 – 10 euro/lună

Ai donat deja? Mulțumim. Mai poți ajuta redirecționând 3,5% din impozitul pe venit. E simplu și nu te costă nimic. Dar pentru copiii aceștia, înseamnă totul.

Asta nu e un proiect. E o urgență!
Pentru că un copil care suferă nu are timp să aștepte.

DFM 23 mai 2025