România se confruntă cu o criză educațională alarmantă, iar ultimul raport Brio despre literație numerică în 2025 nu face decât să confirme dezastrul: aproape jumătate dintre elevii de liceu și peste o treime dintre cei de gimnaziu sunt analfabeți funcțional numeric.
Cu alte cuvinte, acești tineri nu pot efectua calcule simple, nu înțeleg proporțiile și nu pot aplica logica matematică în viața de zi cu zi. Un sistem educațional incapabil să ofere cunoștințe elementare înseamnă o generație condamnată la eșec profesional și la dependență economică.
Situația este dramatică încă din clasele primare, unde 25% dintre copii sunt deja în zona de analfabetism numeric. Pe măsură ce avansează în gimnaziu și liceu, procentul crește alarmant: 36% dintre elevii de gimnaziu și 46% dintre liceeni nu înțeleg matematica la un nivel de bază.
Cel mai îngrijorător este faptul că în clasa a 10-a, anul în care elevii ar trebui să aibă deja cunoștințe solide, analfabetismul numeric atinge un incredibil 55%. Cu alte cuvinte, mai mult de jumătate dintre elevii de 16 ani nu reușesc să facă operațiuni simple care le-ar fi necesare în viața de zi cu zi.
O altă realitate tulburătoare este diferența imensă între mediul rural și urban. În timp ce în marile orașe doar 22% dintre elevi sunt analfabeți funcțional numeric, în rural procentul ajunge la un șocant 72% la nivel liceal. Cu alte cuvinte, aproape trei sferturi dintre elevii de la sate nu pot înțelege și aplica concepte matematice esențiale.
Cum ar putea acești tineri să își găsească un loc de muncă decent sau să își administreze banii în viitor? România își condamnă viitoarele generații la sărăcie și lipsă de oportunități, în timp ce autoritățile rămân pasive.
Aceste cifre nu sunt simple statistici, ci un semnal de alarmă pentru o țară care pare să-și piardă viitorul. Un sistem de educație care nu reușește să le ofere copiilor săi nici măcar abilități de bază nu este doar ineficient, ci de-a dreptul criminal. În timp ce alte state investesc masiv în educație și tehnologie, România își lasă elevii să se descurce singuri, aruncându-i într-un ocean al ignoranței. Profesorii sunt prost plătiți, manualele sunt depășite, iar părinții sunt nevoiți să investească bani în meditații pentru ca ai lor copii să aibă o șansă reală la un viitor mai bun.
Întrebarea este: cât timp vom mai tolera această situație? Cât timp vom mai permite ca educația să fie tratată ca o problemă secundară, în timp ce viitorul României se prăbușește sub greutatea analfabetismului? Dacă nu se iau măsuri urgente, România riscă să devină o țară a muncitorilor necalificați, o țară a agenților de pază, a menajerelor, a salariilor mici și a tinerilor fără speranță.
DFM 5 februarie 2025
Sursa: Raportul a fost realizat de profesorii universitari Dragoș Iliescu (fondator Brio) și Daniel Iancu
Fotografie preluată de pe net.
Dana, am copil la liceu. Cea mai grava problemă este că se pun note de zece cu foarte mare ușurință și asta la unul dintre cele mai bune licee din oraș. Probabil ca să-și mențină clasificarea sau poate e o practică generală. Crede-mă că mă apucă disperarea când îl întreb pe ce a luat 10 și-mi răspunde ”pe un proiect pe care l-am făcut în clasă”. Cred că sunt printre puținii părinți care nu se bucură că are un copil de 10. Asta nu înseamnă că-l subestimez. Dimpotrivă, știu că poate și îmi este ciudă că nu e stimulat să muncească.
Știu! Așa este. Și eu simt la fel uneori.
După ’89, învățământul a luat-o „la vale”, spre fundul prăpastiei. Cum, cine, când îl va scoate de acolo, greu de precizat. Nici dacă aș scrie un roman nu aș putea explica nenumăratele „indicații” date de politicienii care nu aveau nici cea mai mică legătură cu școala. Am fost cadru didactic în România.