Eu nu sunt poet. Nu știu să așez frumos

florile-n glastră.

Mireasma lor o las să se-nalțe învolburată

și nu știu să o strâng

în esențe comerciale.

Eu nu sunt poet. Nu știu să plutesc

diafan printre stele

și nici nu știu să modelez cu dalta

stânca de granit a realității,

să o transform în statuie. Eu mă îngrop în real

ca-ntr-un cavou tencuit stângaci cu iluzii.

Eu nu sunt poet. Nu știu

meșteșugit să transform nisipul în sticlă,

dar diminețile îmi place să las

pe covorul umed al plajei

urme efemere, târâte apoi de valuri în larg.

Eu nu sunt poet. Nu știu să brodez

cu idei și cuvinte.

Ele mă apasă cumplit, mă subjugă.

Sunt sclavul și nu stăpânul lor.

Eu nu sunt poet. Tăcut mă îmbăt

cu miresme, culori, granit sau nisip.

Sunt toate mai presus de idei și cuvinte,

sunt toate povești care se cer tăcute.

Autor Eugen Blaj

Foto DFM