Joseph Pulitzer s-a născut pe 10 Aprilie 1847, în Macău, localitate situată lângă râul Mureș, aproape de granița Ungariei cu județul Timiș din România.
Tatăl lui, Fülop Pulitzer, era un evreu care se ocupa cu comerțul de cereale, iar mama, născută Elise Berger, a fost germană de religie catolică, originară din regiunea Seghedinului.
Educația sa s-a bazat pe lectură și, după ce familia Pulitzer s-a mutat la Budapesta, Joseph a urmat cursurile unei școli private. La 17 ani a fost declarat inapt pentru serviciul militar austriac, dar reușește să se înroleze în armata americană, chiar dacă nu știa limba engleză, iar în 1864 ajunge în SUA, la Boston. Învață singur limba, se înscrie la o serie de cursuri și pentru a se susține lucrează ca hamal și chelner. În 1867 obține cetățenia americană și își finalizează studiile în Drept.
Se angajează ca Reporter la ziarul în limba germană „Westliche Post” în Missouri, apoi Corespondent la ziarul „New York Sun”. Își folosește toate economiile și cumpără în 1878 cotidianul „St. Louis Evening Dispatch“ și fuzionează în 1881 cu „Evening Post“, luând naștere ziarul „St. Louis Post-Dispatch“.
În 1883 cumpără și ziarul „New York World“ care era în pragul falimentului, și care sub conducerea lui devine unul dintre ziarele cele mai importante din țară, cu un tiraj de 600.000 de exemplare.
Pulitzer se remarcă în ziarele sale cu articole senzaționale despre corupția regimului și alte afaceri dubioase. Datorită credibilității și reputației, Pulitzer obține fondurile necesare pentru construirea soclului Statuii Libertății.
Din cauza stresului, în 1890, la vârsta de 43 de ani, ajunge aproape orb și cu multe probleme de sănătate cronice, totuși rezistă multor atacuri din partea clasei politice și a altor ziare corupte. Se remarcă în anii ce urmează printr-o tenacitate ieșită din comun în lupta pentru libertatea presei.
În 1892 Joseph Pulitzer donează aproape toți banii strânși în cariera sa, pentru fondarea unei școli de jurnalistică, care n-a fost aprobată.
El nu renunță și lasă prin testament suma de 2 milioane de dolari pentru fondarea unei școli de jurnalism, „School of Journalism“ și a unui premiu jurnalistic.
În anul 1912, la un an după moartea sa, a fost înființată facultatea de jurnalistică „Columbia University” și, din anul 1917, a fost decernat anual premiul Pulitzer, despre care am auzit cu toții.
sursa: Doina Sipos și wikipedia
Foto, preluare net.

Incredibil! Bineînțeles că-mi închipuiam că cel ce-a dat numele renumitului premiu pt. scriitori și jurnaliști era ori evreu ori neamț la origine, după nume. Dar niciodată n-am avut curiozitatea să-l “gugălesc” și să aflu așa că era tot din România (mă rog, știu că evreii din austro-ungaria nu se considerau “români” înainte de al doilea război mondial, ci erau foarte țanțoși să se laude că-s ori maghiari, ori austrieci. Asta bineînțeles până când Horty le-a dat dovadă că nu-s nici, nici. Știu pt. că propria mea “omama”, bunica după tată, era din familie la origine bucovineană din partea fostă a imperiului austro-ungar. Iată că așa învață omul cât trăiește 😁
Păi nu? 🙂
Și de ce ar fi acesta un „articol tendențios”? Probabl că ați citit altceva, pe alt blog, și ați greșit adresa. La fel cum ați făcut pe grupul Poze vechi, în legătură cu aparatul foto Zenit. Se mai întâmplă. O zi plină de bucurii vă doresc! 😉
Dănuțo, un lucru pe care l-am învățat cu firele de păr albe a fost ca să nu răspund provocatorilor. Toți autodeclarații pseudo-intelectuali ca ăștia caută justificarea balivernelor pe care le visează noaptea, sau născocesc în timp ce își pierd vremea cu masturbarea mintală (și nu numai), și le vocalizează sau aștern pe hârtie (pe trei limbi) când termină un gen de delir și încep altul. Unicul lucru de care trebuie să ne bucurăm este că imbecilitatea nu cauzează dureri că nu s-ar putea odihni oamenii de răcnetele care s-ar auzi p’ici pe colo de la ăștia. Iar pentru ăia diagnosticați există instituții speciale 🤣
Ahahaha! Știi că te iubesc, da? Bine! „Eițăs”. Boker Tov! 😉 Mă pricep, ai?
😘❤️
Mulțumesc pentru această informație.