cu un țăruș în inima ta
Liniștea toarce
în poala ta
dali îți picteză
cel drept
în graal-ul inimii
fierbi o amintire
dintr-o altă viață
îți place să crezi
că e dimineață
în fiecare noapte
pui două cești
într-un vis de doi
și mă aștepți
cu brioșe de cânepă
aburinde
eu mai am
câteva disperări de ucis
spada mea
are multe păcate
țipătul luptei
se amestecă
cu tăcerea ta
într-o fotografie de nuntă
sepia
suntem doi divergenți
într-o lume emergentă
Dumnezeu m-a legat
cu un țăruș în inima ta
din oase ne-au crescut
două speranțe carnivore
rotunde ca o minciună
o candelă ne plânge căutarea
în acest tablou suprarealist
numai dali pare fericit.
Autor Adrian Păpăruz

Totuși, exces de cuvinte. Poezia este o explozie, nu o explicație.
Mie-mi place! Și dacă-mi place mie, puțin îmi pasă de „explicații” și unele păreri. 😉
<3