Dacă te uiți în oglindă și încă te recunoști, înseamnă că a fost un an bun cel care se încheie acum. Acceptabil. Suportabil.

Nu știu dacă am evoluat (văd că e un trend printre oameni să-și facă bilanțul la sfârșit de an), nu știu dacă am căpătat puteri pe care nu le-am avut, bile albe sau zăne mici în cap. Eu sunt la fel, dar mai bătrână cu un an, mai tristă, pentru că realizez dezastrul în care plutim, noi, românii. Nu există cale de ieșire din mocirla în care ne-am împotmolit singuri și, curând, cred că țărișoara asta frumoasă, acaparată de canalii mincinoase își va da duhul. Vom trăi și vom simți.

2023 a fost un an al dezamăgirilor pentru mine. Pe toate planurile. Dar n-am să mă gândesc la ele, pentru că săptămâna viitoare mă duc să donez sânge și nu vreau să pun în venele oamenilor tristețea mea. Păstrez doar clipele de bucurie sau mulțumire pe care le-am trăit. Puține, mult mai puține decât în alți ani, dar zic mersi și pentru astea. Sunt sănătoasă, zdravănă la cap, duc multe în spinare și-n piept, țin la muncă. Și asta e cel mai important. Cred!

În 2024 o să pășesc mai apăsat prin lume și o să-mi ofer mai multe. Merit! O să ajung la câmpurile mele bătute de limbile vânturilor repezi și o să tac. Vreau să aud cum pocnesc boabele de grâu în spic, vreau să aud cum se pupă mierlele și cum zboară fluturii. Vreau să mă-mpodobesc cu lumină.

Voi lăsa lucrurile să se aranjeze singure în viața mea. Și n-am să mai pierd nicio clipă departe de mine.

DFM 31 decembre 2023