„Sunt poate puțini cei care știu că, la un moment dat în istoria sa recentă, România a avut ieșire la Marea Mediterană, prin Marea Ionică. De asemenea, sunt poate și mai puțini cei care știu că lucrul acesta i s-a datorat lui Nicolae Iorga.

În fapt, în anul 1934, marele nostru istoric a fost răsplătit de către Regele Zogu al Albaniei cu un teren de aproximativ 1000 de metri pătrați, în localitatea albaneză Sarandë, situată pe malul Mării Ionice. La rândul său, Nicolae Iorga a donat statului Român jumătate din acest teren, astfel, fără a disloca trupe armate, România s-a trezit pur și simplu cu ieșire la Mediterană.

Regele Zogu a făcut acest gest de mărinimie, având în vedere substanțiala contribuție a istoricului român la creionarea istoriei Albaniei, a Independenței acesteia și, în general, a țărilor balcanice.

În 1919, în cartea „Brève histoire de l’Albanie et du peuple albanais”, au fost publicate mai multe prelegeri ale lui Iorga, prelegeri pe care delegația albaneză la Conferința din 1913 de la Londra le-a adus ca argumente pentru afirmarea drepturilor istorice ale poporului albanez.

Tot Iorga a fost acela care a descoperit cel mai vechi document cunoscut în limba albaneză, din 1462. Documentul a fost găsit de istoricul nostru tocmai la Florența, la Biblioteca Medicea Laurenziana. Documentul este un text liturgic atribuit arhiepiscopului romano-catolic Durës Pal Engjëlli, referitor la actul botezului.

Sunt multe lucrări ale lui Iorga în care istoricul se arată preocupat de istoria națională a Albaniei și de soarta aromânilor. După opinia sa, de pildă, limba aromână este înrudită cu cea română, ambele având sorgintea în limba latină populară.

Ei bine, pentru toate acestea, Regele Zogu își arată recunoștința, oferind astfel României, prin grația lui Nicolae Iorga, o ieșire nesperată la Mediterană.

Din păcate, la începutul celui de al Doilea Război Mondial, Italia fascistă cucerește Albania, inclusiv casa și terenul ai căror proprietari erau Iorga însuși și Statul Român, care, conform clauzei concesionale impuse de Iorga, a construit acolo un Institut de Studii și Cercetări Arheologice, clădire proiectată de arhitectul român Petre Antonescu, Institut care a funcționat timp de 5 ani, în două etape.

Soarta Institutului și a terenului pare pecetluită de regimul comunist albanez, prin actul naționalizării.

În 1992 însă, la mai bine de doi ani de la căderea comunismului, Statul Albanez vinde pur și simplu proprietatea unui particular.

Diplomația românească și cea albaneză au discutat în repetate rânduri despre soarta terenului și a Institutului, fără a se ajunge însă la un rezultat. Partea albaneză invocă solicitările de despăgubire ale actualului proprietar privat, dar, chiar așa stând lucrurile, nu văd care ar fi impedimentul în calea rezolvării acestei spinoase probleme.

În anul 2016, Ministerul Afacerilor Externe a dat asigurări că negocierile cu diplomația albaneză vor conttinua până la soluționarea problemei. Să vedem!”

(surse: adevarul.ro, 2021, și Eugen Blaj, actualizat 02.08.2022) Foto, preluare internet.