Caracterul și inteligența nu pot fi mimate.

Nici egoismul.

Poate doar dacă viața e o piesă de teatru. Poate că pentru mulți asta și e…

Doar că așa cum se întîmplă la teatru, la un moment dat trebuie să ajungi în fața oglinzii, să îndepărtezi machiajul și să ai curajul să îți privești adevăratul chip.

Poți să îți vezi cicatricile, ridurile, urmele loviturilor, ale rîsetelor în hohote sau ale lacrimilor pe care cu greu le-ai oprit. Atît timp cît le și te accepți, totul e bine.

Poți, desigur, să faci și o incursiune în propriul suflet. E bine acolo? E liniște? E vreun dor care te macină sau vreun regret? E normal.

„Dar mîine va fi o altă zi”.

Și poate că vei fi și vei avea de dat ceea ce nu puteai ieri. Pentru că astăzi te-a învățat ceva.

Sau nu.

Iris