Fiecare om e o hartă. Un drum. O cărare. Un ocoliș sau un lac. Pe noi cresc munți și se desfac prăpăstii moi.
Purtăm pe trupurile noastre peșteri și lacuri, mări, răsărituri și apusuri, cratere mici sau mari, străzi, case și locuri sfinte. Biserica fiecăruia e-n piept, pe frunte, pe palme sau nicăieri. Depinde de lumină.
Relieful fiecăruia vorbește despre origini, putere, dureri, catastrofe, bucurii, iubiri, reușite sau limite.
A plâns mult omul? Apele ochilor lui vor mărturisi. Dacă știi să citești, vei afla.
A râs? A fost iubit și fericit? Se vede tot, ca prin geam.
Fiecare om poartă pe chipul lui tainele, împlinirile, eșecurile, drumurile pe care a pășit, despărțirile, săruturile, rănile, palmele primite, pumnii, mângâierile, poartă pădurile, apele, dealurile (de turtă dulce?), lanurile de grâu, nisipul fin ca mătasea.
Și liniile! Să nu uităm liniile care ne desenează destinul și umbrele. Granițele noastre, care ne fac unici și îngeri de rang superior, fără să știm asta.
Călătorim prin și pe noi, ca să ne găsim.
Culorile semenilor te cheamă, te ademenesc sau te resping, din prima. Unii au minciuna pictată pe obraz. Ura și disprețul. Invidia și perfidia. Viclenia și răutatea. Chiar dacă omul respectiv îți zâmbește, totul e scremut, anormal și fals. Vei simți în adâncul tău că e așa, dar te vei convinge abia după ce te-a fript. Și, uneori va fi prea târziu!
Dar, cei mai mulți dintre noi, suntem hărți de dor și de iubire. Suntem autostrăzi de dorințe. Suntem hărți de culori. Câte un vârf de ac din fiecare picurat. Rozul tânăr și timid, albul desăvârșit, galbenul pal și negrul viril, roșul curat, albastrul, movul cardinal, verdele, oh, verdele nebun, cu zeci de nuanțe care te amețesc corect.
Am întâlnit în viața mea oameni frumoși ca o Românie micuță. Aveau cearcăne fierbinți și forme minunate de relief, cu delte și bălți de diamant. Erau serafimii mei cu flori sălbatice pe trup, cu cruci pe spate și păcate grele. Dar atât de firești.
Suntem hărți de suspine și cuvinte nespuse. Călătorim, ne rătăcim, ne regăsim și trăim.
DFM -27 octombrie 2022
Frumosi si minunati sunt „oamenii harti”,
cu caracterele vizibile si bine conturate,
dar cei mai multi sunt stersi în multe parti,
în care se ascund gunoaie vechi si …moarte.
Un weekend luminat, minunat, relaxat, în toate aspectele binecuvântat, draga Dana!
Da, așa este. Hărțile vorbesc despre noi toți. Adevărul e că unii sunt deșerturi, pârloage, gropi, pustiu și răutate. Mulțumesc! Și vouă, numai bine!
Poate că sunt oameni hărți cu detalii șterse sau care indică drumuri pe-a căror cale nu ajungi decât la o străduță fără ieșire sau pe un maidan pustiu și plin de bălți și noroi. Dar asta e viziunea unui om lovit prea des în încrederea lui oarbă de către semeni. Nu’ș de ce da’ eu continui și la o vârstă mai înaintată să cred că fiecare din aceste hărți te pot îndrepta și spre căi principale și luminate. Poate un optimist nevindecabil dar e ceea ce-mi susține moralul, așa cum cred că îi susține și moralul Munchinuței.
Unii pun bază pe o putere imanentă. Eu “davka” nu. Nu neg existența acesteia, doar atest lipsa de dovadă a acelei existențe. Dar bunătatea din oameni mi-a fost dovedită ades ca să percep semenii mai mult ca serafimii lui Dana decât demoni.
Mircea
💓💓💓