Cu toate atrocitățile pe care istoricii scriu că le-a făcut, Vlad Țepeș este privit de unii români cu respect și adâncă admirație, e drept, alimentate și de istoricii din perioada comunistă. Voievodul, recunoscut în toată lumea prin cruzimea și plăcerea cu care trăgea în țeapă pe oricine i s-ar fi împotrivit, e considerat un mare patriot care a salvat Valahia de turci și a ținut piept islamului, într-o vreme în care acesta amenința să cucerească Europa de Est și Centrală.

Cum arăta Vlad-Țepeș?

„Dacă poveștile despre barbariile lui Caligula sugerează un simț al umorului macabru, cu 1500 de ani mai târziu, atrocitățile lui Vlad Țepeș nu au avut nimic amuzant, iar dacă despre Caligula s-a spus că ar fi fost un bărbat atrăgător fizic, voievodul român cu siguranță nu a fost așa. În 1466, nunțiul papal de la Buda (Budapesta de astăzi) l-a descris pe regele valah ca fiind scund și îndesat, cu o înfățișare rece și teribilă, cu un nas acvilin cu nări proeminente, cu o față îngustă și roșiatică pe care genele foarte lungi încadrau ochii mari și verzi… fața și bărbia erau rase, lăsând loc unei mustăți lungi. Lucrările care prezintă sadismul lui sunt atât de înspăimântătoare, încât sunt adesea greu de crezut; de origine germană, multe sunt scrieri de propagandă creștină, destinate să-i facă pe invadatorii musulmani să se gândească de două ori înainte de a năvăli.” Deci, n-or fi toate reale, dar totuși… Un sâmbure de adevăr trebuie să existe în ele.

„Printr-o coincidență stranie, multe dintre aceste scrieri sunt păstrate în catedrala din Lambach, în Austria, acolo unde micul Hitler cânta în cor. Cele mai multe descriu cum Vlad Țepeș obișnuia să-și tragă în țeapă dușmanii, iar altele amintesc a doua practică favorită a lui, aceea de a distruge orașe întregi și pe locuitorii lor, dacă refuzau să se predea.”

Păsările își făcuseră cuiburi în piepturile lor

„Cea mai dramatică întâmplare, descrisă de istoricul grec Chalkondyles până în cele mai mici amănunte, în lucrarea sa Dovezile istoriei, se referă la o vale care fusese devastată de armata lui Vlad. În iunie 1462, în timp ce trupele turcești treceau prin Carpați, au descoperit o scenă de coșmar: Armata sultanului a traversat un câmp de țepe, de vreo trei kilometri lungime și un kilometru lățime. Erau acolo țepe mari în care se puteau vedea înfipte corpuri mari de bărbați, femei și copii, aproape douăzeci de mii, după cum spunea ei. Un spectacol pe cinste pentru turci și sultan! Uimit, sultanul spunea neîncetat că el nu poate cuceri țara unui om care face astfel de lucruri groaznice și își folosește puterea și supușii în astfel de moduri. Iar ceilalți turci, văzând atât de mulți oameni trași în țepe, erau speriați de moarte. Copiii erau agățați de trupurile mamelor lor, iar păsările își făcuseră cuiburi în piepturile lor.

Este imposibil de crezut că numărul celor uciși era atât de mare, dată fiind metoda atât de laborioasă, dar propaganda a contribuit la mitul cruzimii lui Vlad. De asemenea, el servea și ca avertisment pentru ca poporul Valahiei să știe la ce se putea aștepta, dacă ar fi încercat vreodată să se alieze cu foștii stăpâni, turcii. Totuși, fără îndoială că Vlad a fost un sadic căruia îi plăcea să ucidă și să asiste la producerea durerii, de dragul ei. Există relatări incredibile unde se arată clar că el a participat la execuții. Una descrie cum și-a înjunghiat mortal o iubită. Alți martori oculari povestesc cum tortura și trăgea în țeapă șoareci și păsări. Unii consideră că obsesia lui Vlad pentru trasul în țeapă are implicații sexuale, fiind folosită ca substitut simbolic al presupusei lui impotențe (infertilitate?).”

Altădată, și-a ucis o amantă, pentru că ea i-a spus că ar fi rămas însărcinată. Ori, el știa că nu poate avea copii. Așa că a ucis-o.

Un despot unic și greu de egalat

„Cercetările au arătat că atrocitățile lui cele mai cumplite au fost rezervate mai degrabă femeilor decât bărbaților, lucru care-l face unic în analele despotismului. Obsesia lui de a pedepsi femeile însărcinate face să crească bănuiala că a fost impotent; neveste și amante care își mărturiseau vina erau adesea sugrumate, tăiate în două cu ferăstrău sau îngropate de vii.

Se pare că problemele lui Vlad aveau legătură cu faptul că a fost abuzat sexual de către sultanul Mahomed al II-lea (1420-1481), pe când era prizonier la curtea lui.

În lupta lui împotriva turcilor, Vlad a folosit strategii crude care implicau retrageri, pentru a-l ademeni pe dușman să înainteze, și apoi atacuri subite, combinate cu practica pământului pârjolit, arzând satele și otrăvind fântânile, pentru a le tăia turcilor aprovizionarea. Odată, a dus bolnavi de ciumă în tabăra inamicului pentru a răspândi boala. (un exemplu de război chimic primitiv, medieval).

„Una dintre primele lui acțiuni a fost să le plătească nobililor din Târgoviște, pentru că îi trădaseră pe tatăl și fratele lui, Radu cel Frumos. În primăvara lui 1457 i-a invitat pe ei și pe familiile lor la masa de Paști. După ospăț, invitații au fost forțați să meargă pe jos 80 de kilometri până la cetatea Poienari, unde au fost folosiți ca muncitori la construcția unei noi fortărețe. După ce a fost terminată, cinci luni mai târziu, toți au fost trași în țepe. Această acțiune a trasului în țeapă, provoacă dureri insuportabile timp de ore întregi sau chiar zile, iar executanții erau experți în prelungirea agoniei victimelor.”

„Dar Vlad avea și alte metode înfiorătoare de a chinui și de a ucide. O broșură germană publicată la Nurnberg în 1488 ne oferă o listă:

„Unii erau îngropați până la brâu, goi, apoi soldații trăgeau cu săgeți în ei. Alții erau arși sau jupuiți de vii. Odată, Țepeș a dat ordin să se aducă un vas mare din fier, care a fost acoperit cu scânduri cu găuri în ele. Prin aceste găuri au fost introduse capetele prizonierilor, care erau astfel imobilizați. Vasul era apoi umplut cu apă și sub el se aprindea un foc mare. Oamenii urlau înfiorător, în timp ce erau fierți până mureau. Mame și copiii lor de țâță erau trași împreună în țeapă, astfel încât, copiii dădeau convulsiv din picioare, la pieptul mamelor, până mureau. Creștinii, evreii sau păgânii erau trași în țeapă laolaltă și apoi lăsați să zacă pe jos, ca broaștele pe moarte.”

Dacă aceste relatări sunt imposibil de verificat, nu există îndoială că Vlad își punea în aplicare pedepsele cu o satisfacție neobișnuită. Există trei sau mai multe surse independente care conferă în mare măsură veridicitate.

O altă poveste spune cum a ucis săracii și bolnavii din Valahia. I-a chemat pe toți, la Târgoviște, înr-o sală mare, le-a dat să mănânce bine, apoi i-a întrebat: „Vreți să scăpați pentru totdeauna de griji?” Toți au spus că da. Atunci, Țepeș a dat ordin să fie închise toate ușile, iar ferestrele blocate cu scânduri. Apoi le-a dat foc. Explicația lui? „Acești oameni sărmani nu vor mai fi o povară pentru ei și pentru ceilalți.”

Nici străinii nu au scăpat de furia lui. Doi ambasadori turci și-au scos turbanele în prezența lui, dar au păstrat pe cap acoperitoarele de fetru, spunând că ei nu le scot nici în prezența sultanului. Așa e obiceiul la ei. Vlad s-a simțit ofensat și a dat poruncă să li se bată piroane în cap.

Cea mai cumplită dintre toate atroctățile a avut loc în Brașov, în 1459, atuci când negustorii au ignorat amenințările lui și au continuat să mențină taxele percepute de la valahi. Vlad a condus asaltul asupra orașului, dându-i foc și trăgâd în țeapă pe mulți dintre locuitori, pe Tâmpa. Scena a fost imortalizată pe o gravură din lemn, cu totul macabră, care a apărut pe frontispiciul unul pamflet tipărit la Nurnberg în 1499. Ea îl înfățișează pe Vlad Țepeș stând la masă și mâncând liniștit, înconjurat de victimele care agonizează în țepe, în timp ce soldații le ciopârțesc membrele.

Deși este posibil ca povestea să fie exagerată și înflorită între timp de făuritorii de mituri, distrugerea Brașovului este un fapt real și istoric, care sporește reputația lui Vlad ca un om capabil de o răzbunare teribilă.

Unde ești, tu, Țepeș Doamne?

DFM – 26 octombrie 2022

Sursa informațiilor: Tom Ambrose – Despoți și dictatori, editura Litera