Iubesc limba latină! E mama limbii pe care-o vorbim unii dintre noi, azi. Aproape fiecare cuvânt e moștenit de la ea.
Sunt 2000 de ani de când cuvintele ei, atât de armonioase, trec din gură-n gură, de la mamă la prunc, ca laptele sau sărutul pe creștetul capului. Limba noastră românească e singura, din grupul de limbi romanice, care a supraviețuit în zona asta a Europei, în ciuda împrumuturilor de tot felul de la popoarele care au trecut, de-a lungul veacurilor peste noi.
Cum să mergi în viață fără să înveți limba latină? Cum să faci medicină, biologie, zoologie, drept fără să știi măcar cum să citești un cuvânt în latină? Pentru mine, limba latină e încă vie. Ea trăiește prin noi.
Îi datorez profesoarei mele de limba latină, iubirea față de această materie. Am adorat-o! Îmi place și acum. Țin minte și azi, după atâția ani, câteva expresii și dictoane învățate cu ea, în clasa a opta, la școala generală 142, din Militari. Primul a fost „Cogito, ergo sum”, al lui Descartes. Apoi, „Alea iacta est” (Caesar) și „Naturalia non sunt turpia”…
Eram fascinată! Doamne, cât o iubeam pe profa de latină! Din păcate, i-am uitat numele, dar am să-mi caut carnetul de note și poate o găsesc printre semnături.
„Cave canem!” „Ex ossibus ultor!”, „Aqvila non capit muscas!”, „Vae victis!”, „Vita brevis est”, „Acta non verba!”, „Bonum vinum laetificat cor hominis”, „Labor omnia vincit improbus”, „Amicus certus in re incerta cernitur”, „Consummatum est!”, „Dum spiro, spero!”, „Audiatur et altera pars”, „Do ut des!”, „Dictum factum!, „Infinitus est numerus stultorum”. Mie-mi sunau încântător.
Pledoaria pentru iubirea și cunoașterea limbii latine ar putea ține până mâine dimineață, dar mă opresc aici. Plec, dar nu înainte de a vă reaminti celor care știți deja, că cel mai ultilizat cuvânt din limba română (și cel mai căutat pe net), da, da, ăla care începe cu „p” și se termină cu „ulă”, dar nu e „pensulă” și nici „pendulă”, vine tot din limba latină. Sic transit gloria mundi… 🙂
https://dexonline.ro/definitie/pula
P.S. (până și asta vine din latină!) Cine vrea să învețe limba, găsește date pe net. Și despre pronunție.
Dana Fodor Mateescu
6 august 2020
🙂 )) … „Divide et impera”
Gaudeamus igitur, gaudeamus, gaudeamus ! Nobis subridente luna, per urbem quærentes puellas eamus ! Ut cras, fortunati Cæsares, dicamus : Veni, vidi, vici ! Gaudeamus, gaudeamus, gaudeamus igitur !
Un Weekend sublim, draga Dana !
Daaa! 🙂 <3 Multumesc, si tie, numai bine!
Pe noi nu ne-au învățat (sau mai corect spus, nouă nu ne-au predat) latina, nici în șc. elementară și nici la liceu. Am învățat un pic din ciupite, în primul rând de la tata, doctor și utilizator frecvent de termeni latini, nu numai din cauza profesiei. Un banc simpatic pe care el mi l-a spus când eram mic era cel cu examenul oral la facultatea de drept, la care unul din profesori îl întreabă pe un student care este principiul cel mai important în decizia aplicării unei pedepse celui ce-a comis o fărădelege. Studentul, puțin fâstâcit de emoție, caută în memorie un dicton latin de care știa el ceva dar uitase (lapsus ?😁) pe moment că este dura lex, sed lex și se bâlbâie zicând “ăăă…păi probabil că vă referiți la “dura lex, sed dura”?”, la care profesorul se uită peste ochelari la student, exclamând: “Te-ai dus de-a dura!”.
Oricum, am avut acea revelație de care scrii mai sus învățând într-unul din cursurile de lingvistică comparativă la universitate că de fapt limba latină nu este de loc moartă cum credeam eu. Profesorul respectiv, un american, ne-a explicat că sunt patruzeci și trei de limbi romanice (nu numai cinci, cum adeseori se crede: româna, franceza, spaniola, portugheza și italiana) în uz în ziua de azi. Într-un fel sau altul, fiecare din acestea este de fapt un dialect al latinei, deci latina este o limbă cât se poate de vie, numai evoluată. Și eu ce să zic? Also sprach Zarathustra 🤣🤣🤣