De la vechea Bănie a Craioveștilor la grădinile lui Nicolae Romanescu, orașul din inima Olteniei se descoperă cel mai bine la pas
Am vizitat Craiova la invitația unei bune prietene, Ileana, profesoară de matematică. A fost o călătorie în timp care-mi va rămâne în suflet și-n amintire mereu.
Liniștea străduțelor pustii la ceasurile amiezii, smochinii plini de fructe, din care am și mâncat, curățenia orașului (pe cuvânt de onoare dacă am văzut gunoaie ca în București! Și voi știți că-mi ador orașul în care m-am născut și am trăit.), casele vechi, dar încă splendide, chiar dacă au cu ziduri mâncate de ploi, toate astea m-au teleportat într-o lume de poveste.
Dragii mei, Craiova nu se lasă citită dintr-o singură privire. Trebuie să-i urmărești străzile, să ridici ochii spre fațade, cariatide, acoperișuri, să intri în curțile vechilor case și, mai ales, să ai răbdare. Pentru că dincolo de orașul aglomerat de astăzi există o Craiovă elegantă, boierească, surprinzătoare – un oraș care, între secolele al XIX-lea și al XX-lea, și-a construit o identitate arhitecturală demnă de marile capitale europene.
Aici, istoria nu stă doar în muzeu. Se află pe Calea Unirii, în casele vechilor familii, în palatele ridicate de arhitecți celebri, în biserici, în grădini și în poveștile oamenilor care au schimbat orașul.
Mi-a plăcut totul pe unde m-am plimbat. Străduțele cochete, liniștite, stejarii falnici, teii, boltele cu viță-de-vie. Casele bătrâne și tăcute, cu obloanele trase, ca niște pleoape, peste ferestre prin care în secolele trecute domnițele Craiovei priveau bătând din gene. Într-o curte, am descoperit o copie a statuii libertății din SUA. V-o arăt și vouă, ca să vă minunați.
Iar dintre toate aceste povești, poate cea mai frumoasă este cea a lui Nicolae Romanescu, omul care a înțeles că un oraș modern nu înseamnă doar clădiri și drumuri, ci și spații verzi, apă, promenadă și locuri în care oamenii să se întâlnească.
Bănia – începutul unei povești de oraș
Pentru a înțelege Craiova, trebuie făcut un pas înapoi, către epoca Băniei Craiovei. Banul Craiovei era unul dintre cei mai importanți dregători ai Țării Românești, iar orașul a devenit centrul politic și administrativ al Olteniei. Numele Craioveștilor, una dintre marile familii boierești ale regiunii, este strâns legat de această istorie.
Poarta de intrare în trecut este Casa Băniei, de pe strada Matei Basarab. Este considerată cea mai veche construcție civilă păstrată în Craiova. Clădirea a fost reconstruită în 1699, în vremea lui Constantin Brâncoveanu, pe locul vechilor case ale Craioveștilor, și a servit drept reședință a banilor și loc de întrunire pentru Divanul Craiovei.
Astăzi, Casa Băniei găzduiește Secția de Etnografie a Muzeului Olteniei.
Pentru turist, vizita are o semnificație aparte: înainte de palate, arhitecți francezi și interioare cu marmură de Carrara, aici este Craiova veche, Craiova care își caută rădăcinile în lumea boierilor, a meșteșugarilor și a tradițiilor oltenești.
Calea Unirii – strada pe care Craiova își arată eleganța
Dacă există o stradă care poate fi considerată un adevărat muzeu în aer liber al Craiovei, aceasta este Calea Unirii.
Fațadă după fațadă, orașul își dezvăluie trecutul. Eclectism, neoclasicism și arhitectură neo-românească se întâlnesc într-un spațiu relativ compact. Este rezultatul unei perioade în care Craiova se moderniza rapid, iar familiile înstărite își doreau reședințe care să exprime statutul lor. Pentru aceste case nu erau chemați arhitecți oarecare, erau aduși specialiști formați în marile centre europene.
Palatul Jean Mihail – Versailles-ul Craiovei
Pe Calea Unirii, la numărul 15, apare una dintre cele mai spectaculoase clădiri ale orașului. Astăzi este Muzeul de Artă din Craiova, dar construcția a fost ridicată între 1898 și 1907 pentru Constantin, cunoscut drept Dinu Mihail, unul dintre cei mai bogați oameni ai României de la începutul secolului XX.
Arhitectul a fost francezul Paul Gottereau.
Gottereau a conceput o clădire în stil eclectic european, cu puternice influențe ale academismului francez. Fațada este doar începutul.
În interior apar marmură de Carrara, cristal de Murano, oglinzi venețiene, stucaturi aurite, mătase de Lyon și feronerie decorativă. Una dintre cele mai spectaculoase încăperi este Sala Oglinzilor. Pentru turist, acesta este unul dintre acele locuri în care merită să se oprească.
Să urmărești detaliile de pe uși, plafoane, balcoane și pereți și să-ți imaginezi cum arăta Craiova într-o epocă în care o familie își putea construi un palat asemenea celor întâlnite în marile orașe europene.
Palatul Băncii Comerțului – Ion Mincu și începutul arhitecturii neo-românești
La mică distanță se află actuala clădire a Primăriei Craiova, fostul Palat al Băncii Comerțului. Este una dintre clădirile definitorii ale orașului.
Proiectul a fost realizat în 1906 de Ion Mincu, unul dintre cei mai importanți arhitecți români și unul dintre principalii promotori ai arhitecturii neo-românești. Clădirea a fost finalizată în 1916 de elevul său, Constantin Iotzu.
Interiorul este la fel de interesant precum exteriorul: stucaturi, mozaicuri venețiene, plafoane decorate și grilaje de fier forjat.
Este una dintre clădirile care arată cel mai bine transformarea arhitecturii românești: nu mai este vorba doar despre imitarea modelelor occidentale, ci despre încercarea de a crea un stil cu rădăcini românești.
Palatul Administrativ – monumentalitatea României de început de secol
Pe Calea Unirii se află și Palatul Administrativ, una dintre clădirile reprezentative ale Craiovei. A fost proiectat de arhitectul Petre Antonescu, într-o interpretare a stilului neo-românesc.
Este construit în spiritul arhitecturii neo-românești promovate de Ion Mincu și se remarcă prin compoziția simetrică, turnul central și elementele decorative inspirate din arhitectura tradițională românească.
Astăzi, clădirea găzduiește Prefectura și Consiliul Județean Dolj. Pentru iubitorii de arhitectură, este una dintre opririle obligatorii ale unei plimbări pe Calea Unirii.
Palatul Vorvoreanu – rafinamentul unei familii boierești
Pe strada Frații Buzești se află Palatul Vorvoreanu, ridicat între 1905 și 1910 pentru Gogu Vorvoreanu.
Arhitectul a fost Dimitrie Maimarolu, iar construcția are influențe renascentiste și o decorație interioară bogată. Pentru ornamentațiile interioare este menționat pictorul polonez Francisc Tribalski.
Astăzi, clădirea are funcție ecleziastică, fiind reședință mitropolitană.
Este încă un exemplu al modului în care marile familii ale Craiovei își exprimau prestigiul prin arhitectură.
O Craiovă proiectată de arhitecți celebri
Lista arhitecților care au lăsat urme în oraș este impresionantă.
Paul Gottereau – Palatul Jean Mihail.
Ion Mincu – Palatul Băncii Comerțului.
Constantin Iotzu – finalizarea Palatului Băncii Comerțului și Casa Albă.
Petre Antonescu – Palatul Administrativ.
Dimitrie Maimarolu – Palatul Vorvoreanu.
Ion Socolescu – fostul Palat de Justiție, actuala clădire a Universității din Craiova.
Albert Galleron – Casa Constantin Vălimărescu, de pe Calea Unirii nr. 4; Galleron este cunoscut și pentru proiectarea Ateneului Român și a Palatului Băncii Naționale din București.
Iar pentru marele parc al Craiovei trebuie adăugat un alt nume esențial: Édouard Redont, arhitectul-peisagist francez care avea să transforme o fostă grădină boierească într-unul dintre cele mai spectaculoase parcuri urbane ale României.
Nicolae Romanescu – primarul care a visat un oraș european
În povestea Craiovei moderne, Nicolae Romanescu ocupă un loc aparte. A fost primar al orașului în mai multe rânduri și s-a implicat în proiecte de modernizare care priveau canalizarea, apa potabilă, iluminatul, electricitatea, transportul și spațiile verzi.
Dar cea mai vizibilă moștenire a sa rămâne parcul care îi poartă numele. Pentru că Romanescu a înțeles ceva ce astăzi pare evident, dar nu era deloc evident la începutul secolului XX: un oraș trebuie să aibă și locuri pentru oameni, nu doar pentru mașini și clădiri.
Parcul Nicolae Romanescu – o capodoperă verde
La sud de centrul Craiovei se întinde una dintre cele mai frumoase surprize ale orașului.Parcul ocupă aproximativ 100 de hectare și a fost amenajat la începutul secolului XX pe locul fostei moșii și grădini Bibescu.
Proiectul a fost realizat de arhitectul-peisagist francez Édouard Redont. Și aici apare unul dintre cele mai frumoase detalii din istoria Craiovei: proiectul parcului a primit diploma și medalia de aur la Expoziția Universală de la Paris din 1900.
Cu alte cuvinte, înainte ca turiștii de astăzi să fotografieze podurile, lacurile și aleile sale, proiectul parcului fusese apreciat pe una dintre cele mai importante scene internaționale ale epocii.
Un parc construit ca un peisaj de poveste
Parcul Romanescu nu este doar o întindere de iarbă și copaci. Este gândit ca un peisaj. Alei care urcă și coboară, oglinzi de apă, cascade, poduri, vegetație, construcții decorative, perspective și zone ascunse alcătuiesc un spațiu în care plimbarea devine experiență.
Printre elementele istorice ale ansamblului se află podul suspendat, chioșcul de muzică, hipodromul, grota, ruina gotică și Casa Bibescu. Documentele de patrimoniu ale municipiului datează mai multe dintre aceste construcții în perioada 1901–1905.
Casa Bibescu, realizată în perioada 1901–1902 după planurile lui Édouard Redont, este astăzi asociată activităților artistice ale parcului.
Și poate tocmai aceasta este frumusețea parcului: nu există un singur punct spectaculos. Spectacolul este drumul dintre ele. Iar pe canicula năucitoare din zilele în care am fost la Craiova, parcul Romanescu a fost o minune.
Casele care păstrează memoria Craiovei
Craiova are și o altă categorie de patrimoniu, mai discretă decât marile palate: casele legate de oamenii orașului.
Una dintre acestea este Casa Nicolae Romanescu, de pe Calea Unirii.
Casa aparținuse familiei Romanescu și a fost transformată, în timp, într-un spațiu în care Nicolae Romanescu și-a păstrat colecțiile de artă și de carte. Astăzi este cunoscută și sub numele de Casa Universitarilor.
O altă oprire este Casa Memorială Elena Farago. Pentru iubitorii de literatură, aceasta oferă o perspectivă diferită asupra orașului. Nu mai privim Craiova prin ochii arhitecților și ai boierilor, ci prin memoria unei scriitoare.
În patrimoniul urban al Craiovei există, de altfel, numeroase case istorice, între care Casa Pretorian, Casa Zamfirescu, Casa Anghelescu, Casa Lavrin, Casa Săvoiu, Casa Pencioiu și Casa Vernescu, multe dintre ele datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea sau începutul secolului XX.
Pentru un turist atent, acestea sunt adevărate indicii ale unei Craiove pe care nu o vezi dacă privești doar obiectivele turistice consacrate.
Craiova de văzut într-un weekend
Dacă ai doar două zile, orașul poate fi descoperit într-un ritm plăcut.
Ziua întâi – Craiova istorică
Începe cu Casa Băniei și zona veche a orașului. Continuă spre Calea Unirii, unde merită să privești cu atenție fațadele și să urmărești traseul palatelor.
Oprirea principală ar trebui să fie Muzeul de Artă din Craiova, în Palatul Jean Mihail.
Apoi, Primăria, fostul Palat al Băncii Comerțului, și Palatul Administrativ.
Spre seară, centrul Craiovei este potrivit pentru promenadă și pentru a vedea clădirile istorice într-o lumină complet diferită.
Ziua a doua – Craiova verde
Dimineața poate începe cu o plimbare prin Parcul Nicolae Romanescu. Nu-l trata ca pe un obiectiv pe care trebuie să-l bifezi într- o oră. Rezervă-i câteva ore.Caută podul suspendat, lacul, construcțiile decorative, ruina gotică și Casa Bibescu. Lasă traseul să te poarte.
După-amiaza poate fi rezervată pentru casele istorice, Casa Memorială Elena Farago și alte spații culturale din centrul orașului.
Top 10 locuri de văzut în Craiova
1. Palatul Jean Mihail – Muzeul de Artă
Pentru arhitectură, interioare și colecția de artă.
2. Parcul Nicolae Romanescu
Pentru peisaj, istorie și plimbare.
3. Casa Băniei
Pentru legătura cu vechea Bănie a Craiovei.
4. Palatul Băncii Comerțului – Primăria
Pentru arhitectura lui Ion Mincu și Constantin Iotzu.
5. Palatul Administrativ
Pentru monumentalitatea neo-românească.
6. Palatul Vorvoreanu
Pentru arhitectura lui Dimitrie Maimarolu.
7. Casa Nicolae Romanescu / Casa Universitarilor
Pentru povestea familiei Romanescu.
8. Casa Memorială Elena Farago
Pentru memoria literară a orașului.
9. Calea Unirii
Nu doar ca stradă, ci ca traseu arhitectural.
10. Zona veche a orașului și bisericile istorice
Pentru a descoperi Craiova dincolo de marile palate.
Craiova nu se vizitează. Se descoperă.
Poate că aceasta este concluzia unei călătorii prin Craiova. Orașul nu are nevoie de o singură imagine-simbol. Are nevoie de o plimbare. Per pedes!
De o dimineață începută la Casa Băniei, de un drum pe Calea Unirii, de câteva minute petrecute în fața Palatului Jean Mihail, de o privire atentă asupra detaliilor de la Primărie și de o după-amiază în care aleile Parcului Romanescu se pierd printre copaci.
Are nevoie de timp. Pentru că în Craiova, fiecare epocă pare să fi lăsat câte ceva: Bănia și Craioveștii, boierii și negustorii, arhitecții francezi și români, artiștii, scriitorii și primarii vizionari.
Iar dintre toate, rămâne imaginea unui oraș care, la începutul secolului XX, a vrut să fie modern fără să-și piardă identitatea. Un oraș care și-a construit palate, dar și grădini. Un oraș care a adus arhitecți din Europa, dar a creat și o arhitectură românească proprie. Un oraș care poate fi privit ca un muzeu, dar care nu trăiește în trecut.
Craiova este, până la urmă, o călătorie între istorie și prezent. Iar cel mai frumos mod de a o face este la pas.
Iar dacă vreți să mâncați ceva bun, mergeți la Mythos, Roata sau Downtown.
La ultimul am așteptat destul de mult până a venit mâncarea, dar pentru că a fost foarte bună (pulpă de rață cu dulceață de fructe de pădure) l-am iertat pe „garson” și îl felicit pe bucătar. El a salvat totul! 🙂
DFM 31 august 2026
P.S. Acest articol NU ESTE O RECLAMĂ. Haidipa!