Mare-i, domnule, puterea gândirii pozitive. Îţi înseninează cugetul, îţi luminează zilele, îţi face ochii albaştri şi părul creţ, ce să mai vorbim! E simplu: ai în creieraşi formule şi convingeri negative, cum că viaţa-i grea, mâncarea scumpă, premierul idiot sau ce mai crezi tu pe-acolo, în general, la tine-n căpşor.

Faci inventarul şi scoţi prostiile afară, dar cu grijă, una câte una. Secretul e să bagi altceva în loc, pentru fiecare, că altfel rămâne mult spaţiu gol şi-ţi cauzează. Adică, unde vedeai mata negru sau fun gri, să pui ceva alb sau roz-bombon şi lucrurile vor merge strună.

Cu ceva ani în urmă, îi explicam asta unui amic care suferea de inimă neguroasă, genul căruia-i trebuie mereu motive să se plângă, iar dacă nu găseşte spini în mămăligă îi scoate din buzunar şi-i plantează cu mânuţa lui. Degeaba m-am străduit să-i îmbujorez perspectiva, el o ţinea, gaia-maţu’, pe-a lui.

Am decis să-l informez cum stă treaba cu gândirea pozitivă. „Uite”, i-am spus, ia-o cu uşurelul. Dacă tu consideri că viaţa-i nasoală, n-are rost să începi, de mâine, să repeţi ca tembelu’ că-i superbă. Nu te vei crede tu pe tine şi, dacă insişti, totuşi, cu refrenul pozitiv, vei constata că auzi voci. Mai exact, un glas care întreabă, după fiecare afirmaţie optimistă: <<Să mori tu?>>. În schimb, îţi recomand altceva: dacă nu poţi să zici ceva de bine despre existenţă – şi pe moment tu chiar nu poţi – măcar nu zi de rău. Gândeşte-te că viaţa-i viaţă, iar sensul i-l dăm noi. Cum ţi se pare? Încerci?”.

Încurcat şi, probabil, sătul de atâta dăscăleală, omul a promis, cu jumătate de gură, că va aplica metoda. Nu mă prea bazam eu pe asta, ştiindu-l cum e, aşa că am lăsat-o moartă.

După o vreme, când toată discuţia îmi ieşise din cap, personajul îmi trimise un mesaj pe fb. „Am făcut cum m-ai sfătuit!”.

„Doamne ajută! Şi cum e? Eşti ok? Spune că eşti ok şi că ţi-a trecut stenahoria! Ai înlocuit cu << viaţa este viaţă>>…?”

„Da!”

Mă bucur, chiar mă bucur, în timp ce monitorul îmi arată că interlocutorul tocmai îmi scrie ceva. Apuc să văd ce: „Am spus de două sute de ori <<viaţa este viaţă şi este de căcat!>>”.

CODRINA DIANA TOMOV