Mama mea mă iubește foarte mult. Ea este jucăușă, mă iartă mereu și vorbește cu mine tot felul de povești.

Dacă ea ar fi plecată o zi, să nu o mai văd, eu aș plânge mult.

Eu o iubesc pe ea și, când am fost rău bolnav cu ochii sau cu burta, sau când m-a mușcat Ionescu de mână, de ureche și de cap, și am fost la spitalul copiilor și m-a cusut o doctoriță simpatică, mama m-a ajutat și m-a liniștit.

Ea scrie niște texte așa frumoase! Am citit câteva din ele și mi-au plăcut. Când o să fiu mai mare, o să le citesc pe toate.

Dacă nu era ea, nici eu nu eram și nici familia.

Greșelile pe care le face ea, probabil sunt acceptate. Dacă nu le-ar face, s-ar schimba viitorul.

Mama mea e mereu optimistă și chiar când îi vine să plângă. Am văzut-o cu lacrimi în ochi, dar râdea.

Cel mai bine mă simt la mama în brațe și când ea îmi zâmbește numai mie, într-un fel anume!

Andrei Cristian Mateescu – 7 ani