Cum va arăta harta României peste o sută de ani?

Există un obicei vechi de când lumea. Oamenii au simțit mereu nevoia să le lase urmașilor nu doar clădiri, ci și nume. De aceea, străzile, bulevardele, piețele, podurile, aeroporturile, școlile, universitățile, teatrele și stadioanele poartă numele unor oameni care au făcut ceva pentru țara lor sau pentru omenire.

Și la noi este la fel. Mergem pe Bulevardul Regina Elisabeta, traversăm Piața Charles de Gaulle, coborâm la metrou Piața Victoriei, învățăm la Colegiul Sfântul Sava, la Grigore Moisil sau I.L. Caragiale, studenții merg la UNMB sau Conservatorul Ciprian Porumbescu și urmărim meciuri pe stadionul Lia Manoliu sau Ion Oblemenco.


Sigur, istoria mai face și curățenie generală. Unele nume dispar, altele apar. Nu mai există Bulevardul Dr. Petru Groza, Piața Lenin sau Bulevardul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Nici Bulevardul Ho Și Min nu prea mai dă bine în peisaj. Timpurile se schimbă, iar odată cu ele se schimbă și plăcuțele de pe colțul străzii.


Dar marea mea curiozitate este alta. Peste cincizeci sau o sută de ani, ce va considera lumea că merită pus pe o plăcuță albastră?
Vom avea Bulevardul Ion Iliescu, Strada Emil Constantinescu sau Șoseaua Traian Băsescu? Va exista o Piață Nicușor Dan, iar turiștii vor întreba mirați dacă acolo trebuie să coboare pentru autobuzul 381?
Sau poate vom merge la intersecția dintre Bulevardul Marcel Ciolacu și Aleea Nicolae Ciucă, unde GPS-ul va anunța solemn:
„La sensul giratoriu, faceți prima la dreapta spre Piața Coaliției.”


Poate va exista și Calea 24 Noiembrie, în amintirea unor alegeri atât de comentate încât nimeni nu va mai ști exact de ce au fost importante, dar toată lumea va spune:
„Așa scrie în manual, trebuie să fi fost ceva istoric.”
Sau Monumentul „Turul Doi Înapoi”, unde elevii vor depune coroane fără să știe dacă este vorba despre un eveniment istoric sau despre un slogan electoral inutil.
N-ar fi exclus să apară Parcul Suveraniștilor, Strada Soroșiștilor și Aleea Influencerilor Anonimi, unde fiecare copac va avea propriul cont pe rețelele de socializare. 🙂


Dar de ce să ne limităm la oameni?
Fiecare epocă își botează lumea după ceea ce i se pare mai important. Așa că de ce n-ar avea și tehnologia șansa ei la nemurire?
Ne vom întâlni la Cafeneaua ChatGPT, vizavi de Restaurantul TikTok, pe Strada YouTube, la colț cu Aleea Instagram și Bulevardul Facebook. Peste un secol, nimeni nu va mai ști exact de ce aceste nume au fost atât de celebre, dar vor apărea în toate ghidurile turistice.
Copiii vor merge cu tramvaiul până la stația PlayStation, vor schimba la Nintendo și vor coborî la intersecția Xbox cu Discord.
„Tată, cine a fost domnul TikTok?”
„Nu era un domn… cred. Era ceva foarte important pe vremea bunicului. Nu putea trăi fără el.”


Mai încolo, va exista Pasajul Wi-Fi, Piața Streaming, Aleea Selfie, Intrarea Hashtag și celebra Fundătură „Parolă Uitată”, unde nu reușește nimeni să ajungă din prima.
Și dacă tot vorbim despre cultură…


Judecând după ce se ascultă astăzi și după cifrele de pe internet, ar trebui să ne pregătim sufletește pentru inaugurarea Conservatorului Tzancă Uraganu, Academiei Naționale de Muzică Nicolae Guță, Colegiului de Arte Florin Salam, Școlii Vali Vijelie și, de ce nu, Grădiniței Muzicale „Adrian Copilul Minune”, unde grupa mare va studia armonia, iar grupa mică va avea opționalul „Introducere în dedicații”.


Până și universitățile ar putea ține pasul cu vremurile. Facultatea de Științe Politice și Comunicare Online va avea Catedra de Comentarii pe Facebook, iar examenul de licență se va susține exclusiv în secțiunea „Comentează aici”.
Nu râdeți prea tare!


Fiecare generație este convinsă că trăiește cea mai importantă perioadă din istorie. Că oamenii ei, scandalurile ei, aplicațiile ei, rețelele ei sociale și vedetele ei vor rămâne pentru totdeauna.
Numai că istoria are un prost obicei: peste câteva decenii păstrează foarte puțin din ceea ce contemporanii considerau esențial.
Istoria are un talent extraordinar: transformă vedetele de azi în întrebările de cultură generală de mâine.


Noi ne certăm astăzi pe oameni, pe partide, pe sloganuri, pe rețele sociale și pe scandalurile zilei. Istoria, însă, are răbdare. Ea alege singură cine rămâne pe harta orașului și cine rămâne doar într-o arhivă prăfuită.


Poate că adevărata nemurire nu este să ai o statuie. Poate că adevărata consacrare este ca, în anul 2588, GPS-ul să spună:
„Peste 200 de metri, virați la dreapta pe Bulevardul… cine-o mai fi fost și acesta?”
Iar un copil să-și întrebe bunicul:
„Bunicule, cine a fost ChatGPT?”


Bătrânul se va gândi câteva clipe, își va potrivi ochelarii și va răspunde: „ Nu mai știu, nepoate… dar sigur n-a scris singur istoria. Doar textele. Iar dacă are cafenea, bulevard și o stație de metrou, înseamnă că, la vremea lui, a fost cineva foarte important…”

Răzvan Gabriel Mateescu 14 iulie 2026