Joi dimineață, președintele Nicușor Dan a mers la fostul club Colectiv. Nu a anunțat presa, nu a făcut declarații. A depus o coroană de flori, a aprins o lumânare și a plecat în tăcere. Zece ani au trecut de la noaptea care a ars o generație întreagă — la propriu și la figurat.

Pe 30 octombrie 2015, România a trăit cea mai neagră noapte a sa din ultimele decenii. 65 de tineri și-au pierdut viața, zeci de alții au rămas cu trupurile mutilate și sufletele sfâșiate, iar o țară întreagă a ieșit în stradă cerând dreptate. Zece ani mai târziu, mulți dintre cei vinovați nu au plătit, iar rănile nu s-au închis.

„30 octombrie 2015, clipa în care România a ars colectiv. 65 de vieţi au fost curmate, 65 de oameni cu familii, iubiri, profesii, poveşti. Nu ştim nici acum câţi ar fi putut fi salvaţi dacă nu «aveam de toate». Şi nu putem uita”, au transmis organizatorii marșului comemorativ din București, organizat astăzi de mai multe organizaţii civice.

Sute de oameni sunt așteptați să iasă în stradă, în tăcere sau în lacrimi, pentru a cere din nou dreptate.

„Dosarele clasate şi sentinţele anulate nu sunt justiţie! Victimele merită ca vinovaţii să plătească. România merită ca toţi cei care au făcut posibilă tragedia de la #Colectiv să fie traşi la răspundere. Cei 65 merită dreptate. Vocile lor au tăcut, dar noi putem încă să strigăm”, au mai transmis organizatorii.

„Promisiunile nu pot rămâne doar material de arhivă” – mesajul președintelui

După vizita sa la Colectiv, președintele Nicușor Dan a transmis un mesaj emoționant pe Facebook, în care a vorbit despre datoria morală a României de a nu uita și de a continua reformele născute din acea tragedie.

„Se împlinesc astăzi 10 ani de la tragedia care a schimbat România pentru totdeauna. Zece ani de când 65 de tineri și-au pierdut viața, iar mulți alții poartă încă, în trup și suflet, cicatricile acelei nopți. (…) Colectiv rămâne oglinda unui stat care nu a funcționat și s-a ghidat de prea multe ori după principiul «merge și așa». (…) România nu are centrele pentru marii arși complet funcționale, multe spitale încă se luptă cu lipsuri acute, iar problema infecțiilor nosocomiale a rămas nerezolvată. Promisiunile asumate atunci nu pot rămâne doar material de arhivă.”

Este un mesaj amar, dar lucid. La un deceniu de la acel foc devastator, nu avem încă spitale pentru marii arși, iar mulți dintre supraviețuitori trăiesc cu traume fizice și emoționale pe care sistemul nu le-a putut (sau nu a vrut) să le vindece.

„La sănătate am făcut ceva progrese. Pe zona de corupție, pași înapoi”

Într-un interviu recent, Nicușor Dan a recunoscut că România a făcut câteva progrese în zona sănătății — proiecte semnate, construcții începute —, dar a pierdut teren în lupta împotriva corupției.

„În zona de sănătate sunt ceva progrese. Chiar dacă nu le avem încă, contractele pentru spitale noi sunt semnate. Din păcate, pe zona de corupţie am făcut paşi înapoi”, a spus președintele.

Despre lipsa paturilor pentru marii arși, Dan a vorbit simplu și direct:

„E o problemă de management. Nu a existat nici viziunea, nici coordonarea surselor de finanțare. Am avut PNRR, am avut fonduri structurale. Faptul că nu avem nici acum niciun pat pentru marii arși e o rușine.”

Colectiv – rana care nu se închide

Zece ani au trecut, dar durerea nu s-a estompat. Fiecare 30 octombrie e o rană redeschisă pentru părinți, prieteni, pentru toți cei care și-au pierdut o parte din suflet în acea noapte.

România s-a schimbat — poate puțin, poate doar în aparență. Legi rescrise, norme de siguranță înăsprite, controale sporadice, instituții reorganizate. Dar în adâncul lucrurilor, aceeași nepăsare care a ucis atunci continuă să ne bântuie.

Colectiv a fost mai mult decât o tragedie — a fost un moment de trezire. A fost noaptea în care o țară întreagă a înțeles că indiferența ucide.

Astăzi, la zece ani distanță, oamenii ies din nou în stradă. Nu pentru că nu știu să ierte, ci pentru că nu pot accepta uitarea.

„Vocile lor au tăcut, dar noi putem încă să strigăm.”

🕯 30 octombrie 2015 – 30 octombrie 2025. Zece ani de tăcere, revoltă și memorie.
Atâta timp cât numele celor 65 vor fi rostite, România mai are o șansă să nu repete Colectivul — niciodată.

DFM 30 noiembrie 2025