Sâmbătă dimineață, lumea jazz-ului românesc a rămas fără cuvinte. Mircea Tiberian, pianist și compozitor de jazz de renume internațional, a fost găsit fără suflare în camera sa de hotel din Galați, după un concert susținut alături de „Nicolas Simion Quartet” la Jazz Society Club. Artistul avea 70 de ani.

După reprezentație, Tiberian s-a întors la hotel, dar dimineața colegii săi au observat că nu coborâse la micul dejun și au mers să verifice. Din păcate, pianistul fusese deja găsit decedat. Echipajul SMURD a intervenit și a încercat resuscitarea, însă fără rezultat. Surse apropiate precizează că artistul era cardiac și se afla sub tratament.

„Am rămas fără cuvinte… Ce imensă pierdere!… Dumnezeu să te odihnească în pace și lumină”, a scris compozitorul Ionel Tudor pe Facebook.

Mircea Tiberian a fost mai mult decât un pianist. A fost profesor, mentor și deschizător de drumuri pentru generații întregi de muzicieni de jazz români. Născut în Cluj în 1955 și crescut în Sibiu, a debutat la Festivalul Internațional de Jazz din 1974 și a colaborat cu artiști de talie internațională precum Larry Coryell, Tomasz Stanko sau Herb Robertson, dar și cu mari nume ale jazz-ului românesc, precum Johnny Răducanu sau Anca Parghel. Premii precum Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România sau Bursa Enescu – Brâncuși au marcat recunoașterea muncii sale excepționale.

„Mircea Tiberian a fost, și va rămâne, o personalitate desăvârșită a muzicii românești. Mai mult decât a reprezenta strict un ideal artistic, a fost și cel ce a pus bazele structurii academice ale secției de Compoziție Jazz din cadrul Universității Naționale de Muzică din București. Pentru mine, Mircea Tiberian reprezintă muzicianul și pedagogul care mi-a facilitat căpătarea unei aprecieri holistice a tot ceea ce înseamnă jazz-ul, cu toate valențele sale. Sunt deplin recunoscător pentru tot ceea ce am putut trăi prin prisma învățăturii sale, atât muzicale cât și umane – cu un regret nemărginit, astăzi suntem nevoiți să ne luăm la revedere de la unul din catalizatorii jazz-ului autohton. Mulțumesc, domn’ profesor. Goodbye, Pork Pie Hat.” – Vlda Briciu-

„Toată copilăria ți-am dezacordat constant claviaturile și ți-am stat pe cap ore în șir atunci când aveai repetiții! Dar tu erai bun și îngăduitor și nu te supărai pe noi, două mucoase, nici măcar atunci când ne aduceam și prietenii din cartier să dăm concerte pe pianul tău. Așa o să te țin eu minte forever, un om bun și blând! Dumnezeu să te odihnească în pace, Mircea Tiberian!” Tare rău îmi pare!” – Andreea Badran-

Pe lângă durerea pierderii, în mediul online au apărut și comentarii complet deplasate și neinformate. Unii indivizi (prostălăi care abia știu să scrie românește, dar „se pricep” la medicină, la vaccinuri și virusologie) au început să facă speculații absurde despre cauza morții.

„Să spuneți câte doze avea”, a scris Anita Ochian, iar Ion Ion, mai „inteligent” îi răspunde: „Exact… se moare la greu subit… toți tac. Nimeni nu se întreabă de ce!” „A murit de la vaccin”, „E de la covizi”! remarcă un alt idiot. 🙁

Astfel de reacții stârnesc indignare, mai ales când vine vorba de o personalitate culturală care a dedicat întreaga viață muzicii și educației muzicale.

Mircea Tiberian rămâne însă în inimile celor care l-au ascultat, l-au admirat și l-au cunoscut, ca un simbol al jazz-ului românesc, un om care a transformat clapele pianului în povești și emoții.

Pentru cei care au iubit jazz-ul, pentru cei care i-au fost elevi și colegi, Mircea Tiberian va rămâne un reper și o inspirație. Iar pentru cei care nu înțeleg ce înseamnă arta și sacrificiul pentru muzică, rămâne doar amintirea unui artist care a făcut România cunoscută în lumea jazz-ului internațional.

Dumnezeu să îl odihnească! :

DFM 18 octombrie 2025