În dimineața asta tânără, de septembrie, -dimineață puțin speriată, curată și senină,- am fost, pentru puțin timp, fericită. Am uitat de toate cele care mă trag în jos și mă ucid clipă de clipă. Am înghițit aerul cu lăcomie, foame și dor. Foame de îngeri, foame de alb și de liniște. Foame de normalitate. Foame de sete! 😉
Ați ieșit afară să vedeți cum e azi? O frumusețe de zi! Prima din septembrie… O nebunie de arome. De parfumuri. Combinate. Piele arămie de cal, de plante amărui, uger de văcuță, miros de țuică fierbinte, de struguri căpșunică, ace de brad, miere, bot de capră, apă din cer, rochia bunicii din finet, nițel udă pe guler, pentru că am plâns acolo de atâtea ori…
Vântul care atinge frunzele, ca un amant ticălos și pervers, trage după el o mireasmă de baltă, de pește viu, de salcâm, de faguri și de ciupercă.
Aud o ciocănitoare: toc-toc-toc, are treabă, și lucrul ei cu natura îmi înduioșează privirea.
Septembrie. Septembrie viu. Prima zi din cele ce vor urma. Septembrie tânăr. Își spală îngerii aripile.
DFM 1 septembrie 2025
💓💓💓