Incidentul despre care scriu s-a petrecut într-un parc din Brașov. Un copil plânge în leagăn, disperat. Lângă el, mama lui este lovită, umilită, strigătul ei acoperit doar de sunetul palmelor și pumnii bărbatului care cândva i-a jurat dragoste. (Era să zic eu ceva de jurămintele bărbaților! A unora dintre ei!)

Scena a fost filmată și a devenit virală. Dar asta nu o face mai puțin rușinoasă. Mai puțin sfâșietoare. Nu este un clip dintr-un film dur despre violență domestică. Este România reală, România noastră, în care o femeie poate fi bătută cu brutalitate în plină stradă, iar copilul să-i fie martor tăcut și traumatizat. Un copil care, în loc să fie protejat, asistă la un act de groază care îi va schimba viața. 🙁

Agresorul are 27 de ani. Ea, 26. Tineri. Tineri și prinși într-o spirală a violenței care nu începe niciodată cu pumni, ci cu jigniri, cu control, cu izolări subtile. Cică el băuse, pierduse o sumă de bani, (păcănele cumva?) și-a început să-și lovească femeia. Păi, cine e de vină, dacă nu ea?

Individul și-a pierdut umanitatea. De fapt, nu cred că a avut-o vreodată. Și-a pierdut statutul de om în clipa în care și-a ridicat mâna asupra unei femei. Asupra unei mame.

Ce fel de bărbat lovește femeia cu care împarte un copil? Ce fel de tată își terorizează propriul fiu sau fiică, traumatizându-l pe viață? Ce fel de societate suntem noi, dacă tăcem? Dacă ne uităm la filmări pe internet și spunem „vai, săraca” și apoi trecem la următorul clip?

Femeia aceea putea fi sora ta. Mama ta. Prietena ta. Iubita ta. Puteai fi tu!

Această poveste nu este singulară. În primele cinci luni ale anului 2025, în Brașov, au fost emise 136 de ordine de protecție provizorii. Doar 46 au fost confirmate de instanțe. În opt cazuri, victimele au fost de acord ca agresorii să poarte brățări electronice de supraveghere. Doar opt! Prea puține. Prea puțin pentru a salva vieți. Prea târziu, de multe ori.

Poliția s-a autosesizat. Bărbatul a fost reținut pentru 24 de ore. Și apoi? Va ieși, va merge acasă, și ce urmează? Va fi oare femeia în siguranță? Va mai avea acel copil o viață normală?

Aceasta nu este doar o știre. Este un semnal de alarmă. Este un strigăt.

Bărbaților care cred că forța înseamnă control: forța adevărată e să știi să iubești, să protejezi, să respecți. Nu să domini prin frică.

Societății care se preface că nu vede: nu e suficient să comentăm online. Trebuie să cerem legi mai ferme, justiție mai rapidă, educație împotriva violenței.

Femeilor care suferă în tăcere: nu sunteți singure!!!! Spuneți, povestiți, cereți ajutor! Urlați!

E dreptul vostru să trăiți libere, în siguranță, iubite, nu mutilate de frică!

Pentru că nicio femeie nu ar trebui să fie lovită. Niciodată!
Și niciun copil nu ar trebui să vadă cum mama lui este zdrobită sub pumnii celui care ar fi trebuit să o iubească.

DFM 9 iunie 2025