Există momente rare, tăcute, care spun mai mult decât orice discurs oficial. Una dintre acele clipe a fost surprinsă recent, într-o dimineață obișnuită: Nicușor Dan, președintele României, ducându-și copilul la școală. Fără girofar, fără coloană oficială, fără șiruri de agenți cu cefe late care să-i păzească.

Doar un tată. Cu ghiozdanul copilului în spate și probabil gândurile la ce urmează în ziua ce tocmai începe.

Este o imagine a decenței. A firescului. Tocmai de aceea, atât de remarcabilă în peisajul nostru public. Într-o țară obișnuită cu excese, cu fast de paradă și simboluri de forță, fără sens pentru oamenii normali, o astfel de scenă pare aproape un act de curaj. Sau, mai bine spus, un act de sinceritate.

Nu a fost o demonstrație. Nu a fost PR. Nu a fost o „strategie de imagine”. A fost, pur și simplu, stilul Nicușor. Același om care și-a dus campania electorală în spate – la propriu, cu rucsacul – își duce astăzi copilul la școală. Cu aceeași discreție.

Și, dintr-odată, politica pare mai umană. 🙂 Și mai acceptabilă.

Nu și-a abandonat familia pentru funcție. Nu ține prelegeri despre „valori tradiționale”. Nu e mai președinte decât e tată. E om. Iar imaginea aceasta ne amintește cât de mult contează asta.

Poate că România începe, încet, să se vindece?

Dacă un președinte își poate duce copilul la școală ca orice alt părinte, poate că nu e imposibil să avem, într-o zi, o țară unde normalitatea să nu mai fie o știre.

P.S. Pentru cei care-l jignesc (da, știu că mă citești, dezamăgire pe poante!!!) și zic că se scobește-n nas: Din partea mea, poate să-și vâre deștele până la creierul ăla plin de frații, de logaritmi și de ecuații! Nu-mi pasă! Dacă scoate România din haznaua unde au băgat-o PSD-ul, plus georgiștii și simioniștii, e liber să facă ce vrea! 🙂 Haidipa!

Și.. Adio!

DFM 26 mai 2025

Foto preluată de pe Facebook