Unii dintre românii care au ieșit în frig azi și ieri în București păreau veniți de departe, cu trenul sau autocarele, din toată țara. Lume amestecată. Și, desigur, n-au lipsit personajele pitorești (sau grotești?): indivizi îmbrăcați ca acum 2000 de ani, care urlă ca tăiați cu barda, femei care zbiară, până li se rupe-n gât o venă.

Toți acești oameni debusolați, furioși și extrem de nemulțumiți îl privesc pe Călin Georgescu ca pe noul Mesia, sunt tulburați până la leșin, când apare el în cârje să fie alături de ei la protest. „Vedeți, sunt un martir! Și operat la picior vin să fiu cu voi, cu poporul meu!”- pare că zice. Dar nu zice, doar le sugerează.

„Vorbește frumos,” spun susținătorii săi. Același „vorbește frumos” auzi și în rândurile nostalgico-ceaușiste, care își amintesc cu lacrimi în ochi cum Ceaușescu „ne-a dat case și servicii!”.

Dar oare de ce? Pentru că omul știe exact ce să spună și mai ales CUI să spună! Căci degeaba ar da el din gură în fața unui om puternic, rațional, sigur pe el, educat, care nu poate fi manipulat cu industria cailor, cu paiele, nanocipurile, cu băile în zăpadă și cu o țară ca soarele sfânt de pe cer!

Georgescu vorbește calm, pe un ton jos, exact ca un psihiatru care discută cu un bolnav psihic, repetă cuvinte simple, care ajung direct în sufletul celor disperați și dornici de schimbare. Aici emoția bate rațiunea, iar mulți oameni se lasă purtați de acest val. Georgescu profită de aceste sentimente și își adună susținători care, deși sunt dezamăgiți, nu pot să vadă clar manipularea.

Dar e evident (și cred că și voi știți asta!) că Georgescu nu ar fi reușit fără partidele (și corupții, clanurile mafiote) care au condus și aproape că au ruinat această țară. Ele l-au susținut, prin ceea ce au făcut! Ele l-au născut pe Georgescu. Lor le datorăm fenomenul apă, paie și bătaie. Succesul lui este, în cea mai mare măsură, opera lor.

DFM 22 februarie 2025