Într-o țară unde un spital este construit din banii și solidaritatea unor oameni care dau tot ce au pentru a salva vieți, cineva se gândește să pună aceste suflete altruiste pe listele cu „dușmani ai poporului”?

Este un nonsens tragic și o dovadă a unui colaps moral ce bântuie sufletele celor care ar vrea să vadă România prosperând. Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu, două femei care au muncit pentru a construi primul spital pentru copii bolnavi de cancer, din banii donați de români, sunt acuzate că trădează țara, fiind etichetate drept „dușmani ai poporului” de către susținătorii AUR și ai lui Călin Georgescu.

Cu ce au greșit, aceste doamne minunate? Ce rău au făcut poporului?

Ce ironie mai mare să le spui „dușmani ai poporului” celor care au salvat vieți prin eforturi proprii, pe când guvernanții noștri, cu toată puterea de care dispun, nu sunt în stare să ridice un spital pentru copii, deși au fonduri europene la dispoziție. Este o palmă dată celor care încă mai cred că țara aceasta ar putea fi schimbată prin fapte, nu prin ura care mocnește în spatele unor liste ce amintesc de vremurile când oameni nevinovați erau condamnați doar pentru că nu se aliniau la voința unui sistem opresiv.

Este înfricoșător ce vremuri trăim când „trădarea” este definită prin construirea unui spital. Cum să numești „trădători” acești oameni, când în realitate ei oferă România o șansă la un viitor mai bun? Cum poate fi etichetată „dușmană a poporului” o femeie care, din banii românilor, a reușit să ridice o clădire unde sute de copii își vor găsi salvarea, în timp ce guvernul își vinde „sufletul” pentru interese politice sau economice? Ce ar trebui să facem noi, cetățenii acestui stat? Să le mulțumim sau să le arătăm disprețul nostru?

Iar lista se întinde mai departe, cu nume precum Gina Bradea, unii acuzându-o că și-ar fi „trădat” țara din motive de… ciulama au ciorbă rădăuțeană? Ați înnebunit? Ce aveți cu ea?

Unde sunt valorile fundamentale ale unei națiuni? Nu cumva ne pierdem în ură, în polarizare, în ignoranță? Este revoltător și, în același timp, trist că unii dintre noi ne lăsăm manipulați de aceste retorici care doar adâncesc prăpastia dintre noi.

Și totuși, în fața acestei haosuri, în care „dușmanii poporului” sunt cei care fac bine, rămâne o întrebare dureroasă: cum putem să ne recuperăm umanitatea într-o societate care nu mai știe să aprecieze adevărata valoare a solidarității și sacrificiului?

Într-o Românie unde lista „dușmanilor poporului” este alcătuită din nume de oameni care au reușit (unii dintre ei!) să facă mai mult pentru țara lor decât orice politician, este clar că am ajuns să confundăm trădarea cu sacrificiul. Asta nu este doar o greșeală, este un abis moral în care alunecăm dintr-o ură irațională, născută din ignorare și frustrare.

Și, din păcate, nu există semne clare că vom învăța lecțiile de decență, respect și echilibru pe care le-ar impune o societate care își respectă cu adevărat eroii și care nu se pierde în listări de dușmani fictivi.

DFM 20 februarie 2025

Fotografia este preluată de pe net. Îi mulțumesc celui care a realizat-o! Dacă aș ști numele lui, l-aș scrie. 🙂