Într-un colț al Bucureștiului, la intersecția străzilor Glinka și Puccini, un morman de cărți abandonate a devenit imaginea unei tristeți profunde. Beletristică, dicționare, poezii, manuale școlare – toate zac aruncate lângă tomberoane, acoperite de praf și nepăsare. Aceste volume, odinioară dorite, visate și prețuite de cei care le-au deținut, au ajuns acum să fie simple obiecte de prisos, aruncate fără ezitare.
Descoperirea a fost făcută de Adrian Nedelcu, un trecător care a fost șocat să vadă aceste cărți abandonate la marginea drumului. „Este incredibil să vezi cărți pe care le-am fi visat odată aruncate ca niște lucruri nefolositoare”, a declarat acesta. Printre volumele părăsite se aflau titluri de literatură clasică, dicționare de referință și manuale școlare, toate simboluri ale cunoașterii, dar și ale unei epoci în care educația și cultura aveau o altă valoare.
Această scenă a stârnit emoții și întrebări despre prioritățile noastre actuale. De ce aruncăm cărțile pe care cândva le-am dorit cu ardoare? Ce spune acest gest despre societatea noastră și despre raportul nostru cu lectura? Într-o epocă dominată de tehnologie și informație digitală, valoarea cărților tipărite pare să se estompeze, iar acestea sunt privite de mulți doar ca pe niște relicve ale trecutului.
Totuși, pentru alții, cărțile rămân punți către lumi necunoscute, surse de inspirație și cunoaștere. Scene precum cea descoperită la intersecția străzilor Glinka și Puccini sunt mai mult decât simple episoade cotidiene – ele sunt simboluri ale unei schimbări profunde în mentalitatea colectivă.
DFM 2 ianuarie 2024
Foto Adrian Nedelcu- Facebook.