„Cât cheltuiești pentru întreținere?”, m-a întrebat recent o prietenă.
„La casă?”
„Nu, tembelo, pentru tine, cosmetică, vopsit, alea-alea!”
M-a bufnit râsul. Nu mă așteptam la întrebarea asta și, sincer, n-am știut ce să-i răspund. Apoi, am făcut împreună cu ea un calcul aproximativ. 15 lei vopseaua pentru păr, Palette, (șaten căcăniu-auriu)oja de la Lidl, 7 lei, pe față mă dau cu o cremă de corp, tot de la Lidl, care costă și asta vreo 8 lei, că au scumpit-o, un deodorant de 9 lei, unisex de la Intesa, un parfumel tot de la Lidl, 20 de lei, și un epilator electric, Brown, pe care am dat 150 de lei, parcă. Era la promoție. În total, vreo 60 de lei. Dar parfumurile, oja și crema îmi ajung mai multă vreme. Plus epilatorul, dar pe ăsta nu știu cum să-l adaug la socoteală.
„Băi, mă lași!? Doar atât? Faci mișto?”
„Nu! Deloc!”
„Și sprâncenele? Tratamentul cosmetic?”
„Sprâncenele le vopsesc de două ori pe lună, dacă nu uit. Eu mi le vopsesc! Iar tratamentul cosmetic nu prea e. Când îmi aduc aminte, și am timp, îmi pun o mască de la Gerovital, cu argilă pe care am cumpărat-o anul trecut. Și cam atât.”
Fata a fost cam dezamăgită. Dar ce să fac, dacă ăsta adevărul? Mie-mi place așa!

Mi-a povestit cineva, un tip, (nu-l știți voi!), că îl înnebunea nevastă-sa (de care divorțase între timp!) pentu că, lunar, ea trebuia să aibă pentru sine 1000 de euro. Asta în afară de salariul ei și banii pentru cele trebuincioase casei!
„Păi ce făcea cu atâția bani?”, l-am întrebat pe omul cel dezamăgit de toate.
„Cum ce făcea? Erau pentru întreținerea ei, de parcă ar fi fost vreun Audi A 8! Pentru salonul de coafură, tratamente cosmetice, epilat, pensat, pus gene, scos gene, manichiură și pedichiură, creme, vopsitul părului, masaj cu ciocolată sau cu aur, habar n-am… Și asta e puțin! Zicea că o femeie trebuie să se respecte, dacă vrea să fie respectată. Ea se respecta cam prea mult. Dar nu știu ce dracu făcea, că atunci când venea de la cosmetică arăta mai nasol. Nu era nicio deosebire nici la păr, nici la fața ei. ”, mi-a răspuns amicul trăgând cu ură dintr-un rest de Marlboro roșu și extrem de cartonat, pe vremea aia.
Mi-am privit degetele de la mâini. Erau date cu ojă simplă. După două farfurii spălate, lacul se duce, de parcă n-ar fi fost, dar eram bine, arătam ok, cine mă vedea și nu știa ce am pe dește, ar fi fost convins că am fost la „salon”.
Mi le pictez singură pe toate. Nevoia m-a învățat. Și am noroc de unghii cu formă frumoasă, lungi și cumsecade, pe care orice ai pune arată bine.
Nu merg la profesioniste. Niciodată! Nu că aș avea ceva cu ele, Doamne ferește!, ci pentru că mă descurc cu materialele mele. Și, sincer, nu aș avea răbdare să mă programez. Știu de la Moți, prietena mea, mă rog, FOSTA!, că se programa la cosmetică, epilat, mani-pedi, vopsit și masaj. Când îi venea rândul, stătea pe spate o oră (Sfinte Afanasie! Cum o oră?), la tratamentul pentru meclă. Nu mai zic la celelalte. Ea lipsea toată ziua de acasă. Nu aș avea răbdare, gratis dacă mi-aș îngădui ieșirea asta.
În tinerețe, mă duceam și eu la „cosmetică”, rar. Bănene, după zece minute de stat pe spate, mă apuca turbarea. Bâțâiam din picere, dădeam din dește, căscam, strănutam, pufăiam…
Am renunțat. Nu era de mine treaba asta.
Eu mă rezolv în zece minute. Am argilă de la Gerovital. Îmi trag două trei palme (nu tare, că mi-e milă!) peste obraji, pun argila și mă apuc de treburi prin casă. Uneori ies și la curier așa, că uit. Când se întărește argila, o dau jos cu apă călduță. Și gata „tratamentul”. Când mănânc caise, cireșe, piersici, castraveți sau pepene, îmi dau și pe mutră.
Mă vopsesc singură la păr. Am paișpe mii de nuanțe în plete, care mai de care mai nebune. Și chiar îmi plac. Sunt ale mele.
Știu, unele femei au nevoie de răsfăț, au nevoie să fie servite, masate, înfrumusețate de profesioniști. Bravo lor, dacă își permit și au timp! Eu n-am. Nici timp, nici răbdare. De bani, nu mai zic!
Așa că, mă descurc. Ca întotdeauna. Singură.
Voi cât dați pe cosmeticale? Vă pup și aveți grijă de voi cum puteți! Pa!
DFM, 26 iunie 2024
Între timp, toate s-au mai scumpit cu 5-10 lei. Dacă nu mai mult!
@gerovital

🙂
Eu nici atât. De la 50 de ani am zis că mi-am câștigat dreptul la păr alb și nu am mai pus vopsea pe el (că oricum nu ținea, ar fi trebuit să mă vopsesc la 3 săptămâni, și în curând nu mai aveam ce vopsi). Așa, tuns scurt și nevopsit, poate se mai regenerează oleacă…
De machiat, nici atât. În tinerețe mai dam cu un ruj și cu un creion de ochi sau fard de pleoape, la ocazii. Pe urmă nici atât. Că ochilor cu ochelari și cu alergie le e mai bine fără chimicale, și așa nu se vedeau de ochelari. Naturală.
O colonie, un șampon și un balsam de păr, o cremă sau o mască… și astea nu se cumpără chiar în fiecare lună.
🤣🤣🤣! Interesant, dar chiar ai dreptate! Nici eu nu am răbdare să stau ore in șir când pot să o fac singură.
Însă, locuiesc într-o zonă în care razele soarelui sunt extrem de puternice, prin urmare, pentru sănătatea pielii, trebuie să aplic câteva creme de protecție. Înainte de a ieși din casă: spălat zdravăn cu apă, apoi un ser; aplic un ulei și o cremă cu vitamina C, peste o cremă cu protecție solară de 100. Nu durează mult. Dacă sunt scumpe?! Da și nu! Majoritatea nu costă mai mult de $10, însă există sfintele reduceri de peste 50%.
A, evident, ochelari cu protecție solară.
Numai bine!