erai frumoasă
ca o duminică de Paşte
cu miros de cozonaci
în priviri
şi sânii plini
de vinul împărtăşaniei
surâsul ţi-era încondeiat
– ou de pus în vitrină
iar tălpile păreau să te poarte
deasupra nimicniciei din jur
nimeni nu ştie nici acum
la aniversarea de veac
de ce sau de unde-ai venit
dar când ai intrat în biserică
goală de orice prejudecată
timpul s-a oprit câteva eternităţi
să numere trecuturile
pe care le-ai atârnat senină
de urechea preotului
topit și el lumânare
nimeni nu a mai auzit evanghelia
dar când ai ieşit cu ochii tuturor
lipiți de nurii tocmai sfințiti
umbra ta s-a amestecat
cu întunericul fiecărui
suflet spovedit
e mult de atunci
dar mirosul ereziei tale
bântuie și acum liber
pe ulițele satului
de fiecare înviere
ca un blestem fericit
Foto Pictură Nicolae Grigorescu