„În popor se spune că atunci când Sfântul Arhanghel Mihail s-a luptat cu Necuratul, arhanghelul s-a mâniat atât de tare, încât din ochi i-au sărit scântei. Din aceste scântei s-au ivit licuricii.”- sursa MȚR

Erau la mare, la Costinești. Se certase cu Cristi și fugise de gașcă, pe un câmp, aproape de țărm. Băuse puțină bere, pe nemâncate, și simțea că toate se destramă în jurul ei. Nu avea aer, îi venea să verse și făcea pipi.

Se lăsa seara.

„Doamne! Dacă mor aici, și nu știe nimerică de mine? Mama, tata, frate-miu… Mama ar suferi… Aș ucide-o!”, își zicea ea în timp ce privea printre lacrimi valurile înspumate.

A respirat adânc de tot, de parcă ar fi vrut să inhaleze toată lumea din jurul ei, cu tot cu cerul care se pătase cu sânge pe la margini.

Ca să-și alunge greața și plânsul, fata a început să roadă un fir de iarbă.

A plâns acolo, la capătul zărilor, cu marea lângă ea, până s-a plicitsit. Și, odată a picat noaptea peste umerii ei. Briza o făcea să se scuture de frig. Era întuneric și s-a panicat puțin.

„Oare încotro tre să o iau, ca să ajung la prietenii mei?”

Zău că nu mai știa. Alergase de nebună în toate părțile, ca un fluture hărțuit de-o coțofană belalie. Pierduse nordul. Parcă numai nordul? Unde e Costineștiul?

Apoi, prin fața ei au început să danseze niște luminițe ciudate. Îngeri? Extratereștri? Gânduri?

„Ce-or fi astea?! Doar n-am înnebunit!”

Roiau în jurul ei, când în sus, când în jos, și la un moment dat, fata n-a mai știut dacă au coborât stelele pe pământ sau a urcat ea printre ele. A simțit pe frunte ceva rece. A pus degetul și era ceva moale, ca o boabă de porumb lipită de piele. S-a ridicat brusc în picioare și a luat-o la goană urlând. A fugit, a fugit, a fugit, urlând și plângând.

Nu mai știa cum a ajuns la prietenii ei. O așteptau îngrijorați. Cristi a venit spre ea. „Unde-ai fost? Te-am căutat peste t…” Dar, când să mai zică ceva, a amuțit. Fata, lac de apă, lumina, de parcă ar fi purtat leduri pe cap.

S-a aruncat în brațele lui, istovită.

„Ce-ai în păr?”

Atunci a realizat. Printre șuvițe sclipeau niște ființe. Licurici. Mulți. Ei o ajutaseră să vadă calea…

Dana Fodor Mateescu

11 iulie 2023