Am citit știrea și, sincer, nu m-a revoltat doar ce apare în dosarul fraților Tate. M-au revoltat și unele comentarii. Pentru că, în timp ce procurorii vorbesc despre o fată care ar fi fost recrutată la 15 ani, despre manipulare, control, exploatare și bani, în comentarii găsești oameni preocupați să-i explice victimei cât de vinovată este ea.
Că de ce s-a dus? Că de ce a rămas? Că de ce l-a iubit pe ăla chel, nu vedea cât e de bocciu? Că de ce nu a fugit?
Și, bineînțeles, inevitabilul și românescul „și-a căutat-o”.
O fată despre care anchetatorii spun că era minoră, doar 15 ani. Asta este vârsta la care poate încă îți faci griji pentru teme, pentru cum arăți la școală, pentru ce spune colega de bancă despre tine. Este vârsta la care încă ar trebui să existe adulți care să aibă grijă de tine, nu adulți care să profite de vulnerabilitatea ta. 🙁
Și mă mai irită ceva: De ce sunt atât de multe femei care, atunci când citesc despre o victimă, simt nevoia să o pună imediat la zid? Nu spun că toate femeile fac asta. Evident că nu! Dar sunt destule încât să te întrebi ce dracu se întâmplă? Ce fumează? Ce au în cap? În suflet?
Care suflet? 🙁
Și, da, printre ele sunt și mame. Mame care poate au acasă o fată de 15 ani.
Mame care, dacă propria fiică ar veni într-o zi acasă plângând și spunând că un bărbat chelios sau cu plete a manipulat-o, a controlat-o sau a făcut-o să se simtă captivă, probabil ar spune că lumea este nedreaptă cu copilul lor. Dar când copilul este al altcuiva, brusc apar întrebările: „Dar ea de ce a acceptat?” „Lasă, că și ei i-a plăcut!” „Ce căuta cu el?”
Dar dacă era fiica ta?
Dacă avea 15 ani și persoana în care ajunsese să aibă încredere îi spunea că o iubește, că vor avea o familie, iar apoi începea să-i controleze viața? Ai mai fi scris același comentariu? Ai mai fi numit-o „proastă”? Ai mai fi spus că „și-a căutat-o”?
Sau ai fi vrut ca cineva să o ajute?
O fată de 15 ani nu trebuie să fie perfectă ca să merite să fie protejată. Nu trebuie să treacă un examen de moralitate înainte să primească empatie și iubire. Abia intră în viață. Se îndrăgostește ușor de persoane neptrivite. O fată de 15 ani are nevoie de sprijin din partea tuturor.
Din păcate, viața funcționează altfel uneori. Manipularea vine cu „te iubesc”. Cu promisiuni. Vrăjeală, liru-liru. Fata are senzația că, în sfârșit, cineva o înțelege.
Dosarul descris de DIICOT cred că este greu de citit. Procurorii susțin că fata ar fi fost manipulată, izolată și controlată, că ar fi fost obligată să producă bani și că frații Tate ar fi obținut peste 1,25 milioane de dolari din activitatea respectivă.
Uneori, câteva rânduri dintr-o stenogramă publicată de Digi 24 spun mai mult decât zece pagini de explicații.
Cuvintele sunt atribuite lui Andrew Tate în dosarul instrumentat de DIICOT. Iar în spatele lor, potrivit procurorilor, se află povestea unei fete care ar fi fost recrutată în 2012, când avea 15 ani.
Înainte să discutăm despre Tate, despre internet, despre bani, despre imaginea lui publică sau despre războiul dintre cei care îl apără și cei care îl condamnă, există un copil în mijlocul acestui dosar.
Iar procurorii spun că Andrew Tate ar fi făcut-o să creadă că o iubește și că între ei exista o relație adevărată, cu promisiunea unei familii. Metoda este descrisă de anchetatori drept „loverboy”.
Într-unul dintre mesajele prezentate în stenograme, fata îi scria:
„Nu voi iubi niciodată pe nimeni mai mult decât pe tine. Sper că știi asta cu adevărat.”
Răspunsul atribuit lui Tate mută însă discuția către bani:
„Când datoriile dispar, vom avea atât de mulți bani încât putem face orice…”
Este greu să citești schimbul acesta fără să te întrebi ce se întâmplă în momentul în care cineva care crede că trăiește o poveste de iubire descoperă că, pentru celălalt, lucrurile se măsoară în bani și rezultate.
Și mai greu este să te gândești că, potrivit anchetatorilor, fata avea doar 15 ani când această relație ar fi început.
În alt pasaj din stenograme, fata îi reproșează lui Tate că nu poate continua să trăiască închisă în casă și că nu poate fi tratată astfel.
„Nu sunt prizonieră, sclavă.”
Replica atribuită lui Andrew Tate vine rece, fără prea mult loc de interpretare:
„Nu pleci nicăieri decât dacă spun eu că este în regulă. Nu ai voie să ieși.” (Sictir!)
Potrivit procurorilor, nu ar fi fost un episod izolat. DIICOT susține că fata ar fi fost supravegheată și controlată, că ar fi fost obligată să producă materiale pornografice și să desfășoare activități de videochat și că ar fi fost transportată în repetate rânduri între Marea Britanie și România.
Într-un alt mesaj atribuit lui Tate apare amenințarea:
„Dacă pleci acasă chiar și pentru o zi, ești înlocuită.”
Aici, pentru mine, se schimbă totul. Pentru că despre iubire poți vorbi ore întregi. Poți s-o interpretezi, poți să-i cauți explicații, poți să spui că o relație era complicată. Dar când apar controlul, frica și imposibilitatea de a pleca, nu mai vorbim despre povestea romantică pe care o vedeai la început. Vorbim despre putere. Și răutate.
Există în dosar și relatări privind violența. Potrivit procurorilor, lui Andrew Tate îi este atribuită replica:
„Spune-i camerei de ce ești lovită.”
Răspunsul fetei ar fi fost:
„Pentru că nu ascult.”
🙁
Aici nu mai există nimic spectaculos. Nu există niciuna dintre acele imagini pe care internetul le adoră: mașini, bani, lux, masculinitate afișată, discursuri despre succes.
Există doar o fată care, conform procurorilor, plângea…
DFM 4 septembrie 2026
Sursă text Digi24