Șoselele astea sărate și fierbinți
au crescut prea târziu între noi
S-au amestecat între ele și s-au stricat
Tu ai existat doar pentru că am vrut eu
Te-am zămislit din ce-am mai găsit luminos prin mintea mea
E mult? E puțin?
Mă mai dau de cinci ori cu bicicleta
apoi mă mai nasc o dată
Voi răsări într-o viață
în care n-am să te mai cunosc
Îmi voi schimba culoarea pielii
Vocea și felul în care te privesc
Mă voi bucura de neîntâlnirile noastre
De tot ce am pierdut pentru că tu ai ales puterea de a fi mărunt.
I-ați mormântul în brațe și du-te!
Azi au înflorit toți zarzării din Lunca Dunării.
DFM
Bună ziua, stimată doamnă, Mateescu Fodor Dana ! În primul rând mă bucur să vă revăd postările ! În al doilea rând mi-au lipsit articolele dumneavoastră din următoarele motive: claritate, umor, sinceritate, importanță și oarecum o lecție de viață din care și subsemnatul mai învață câte ceva. În al treilea rând apreciez calitatea, decența, abordarea și relevanța informațională transmisă prin articolele dumneavoastră ! Bine ați revenit stimată doamnă ! Cu aleasă stimă și deosebită consideraţie, Cosoreci Florin !
Bună ziua! Vă mulțumesc și eu! Am avut o pauză de vreo 10 luni, am incercat să face ceva cu blogul, dar am greșit, a fost o idee extrem de proastă pentru mine. Așa că, m-am reintors la vechiul blog, Revista 13- DFM, la care muncesc acum de-mi sar capacele, ca să-l readuc la gloria, dacă pot spune asta, de altădată. Vă aștept! Am multe povești noi. 🙂