Sâmbăta trecută am fost prezentă la Adunarea Generală a partidului REPER, care a avut loc la Cluj-Napoca, unde și-au ales președintele. Am scris știri pe această temă și le-am transmis la ziarul Semnal, unde lucrez.

Trebuie să fiu sinceră: nu sunt implicată în politică și nu-mi place să am de-a face cu politicienii. În general, mă feresc de ei ca de păianjeni. Și totuși, această zi a fost diferită.

A fost prima dată când l-am văzut pe Octavian Berceanu și prima dată când am vorbit cu el. Și nu-mi venea să cred cât de diferit e față de tot ceea ce am întâlnit în viața mea. Calm, blând, educat, dar totodată hotărât și implicat – genul de om care, deși „sângerează”, îți întinde mâna ca să te salveze. Nu exagerez deloc!

În cei 55 de ani ai mei am întâlnit multe persoane: canalii, ipocriți, parveniți, oportuniști. Dar Tavi Berceanu e cu totul altă poveste. E din altă piesă și alt film. Nu-mi pasă ce veți spune – așa simt eu. Îmi creează o impresie extrem de puternică și, sincer, cred că omul ăsta, susținut de o echipă valoroasă, ar putea schimba multe în țară sau, cel puțin, în Capitală.

Să revin:

Câteva ore după alegeri, Octavian Berceanu a fost luat de-o parte de câțiva membri ai REPER și au început să discute. I s-a propus să se retragă din funcția de președinte. Eu știam de atunci, dar nu am scris ceva, pentru că sunt o persoană onestă și nu vreau să fac rău cuiva. Nu! Nici Octavian nu a declarat nimic, dar azi, la nici o săptămână după alegeri, a ales să facă public totul.

„Am demisionat din funcția de președinte al Partidului REPER și din calitatea de candidat la Primăria București. Mi s-a propus să ne înțelegem: eu să mă retrag de la președinție, iar în schimb să primesc o poziție în Guvern. Am refuzat categoric – nu așa se face politică în România. Această decizie este unilaterală și are efect imediat. Le mulțumesc colegilor și sper să se implice în viața partidului pentru a schimba lucrurile care nu funcționează.”

Când au început frământările și nemulțumirile din REPER – cu care, repet, eu nu am nicio legătură, în afară de prietena mea Cristina Bordianu, care e membră și m-a rugat să vin la congres – mi-a părut rău pentru el. Omul care părea să fie în elementul său, care vorbea despre schimbare și responsabilitate, se afla acum într-o situație delicată.

Dar pe măsură ce l-am cunoscut mai bine și după ce i-am urmărit discursul, am început să înțeleg: demisia lui nu e un pas înapoi, ci o decizie de principiu. A făcut ceea ce era mai bine, conform convingerilor sale și standardelor pe care le respectă.

Ce m-a impresionat cu adevărat la Tavi Berceanu e autenticitatea lui. Este un om care ia politica în piept, dar fără să devină dur sau cinic. Un om care poate lupta pentru ceea ce crede și totodată să rămână blând și uman. Este genul de persoană care îți dă speranță că se poate face politică și altfel.

Personal, această întâlnire mi-a lăsat o amprentă puternică. Mi-am spus că, dacă oamenii ca el ar avea susținerea și echipa potrivită, ar putea face cu adevărat diferența. Într-o lume plină de oportuniști și interese ascunse, Octavian Berceanu e un exemplu de integritate și dedicare.

Și n-am să uit ce mi-a spus acolo, la Cluj-Napoca: „Clasa politică a uitat de noi, transformându-ne treptat în simple voturi și ignorând nevoile și aspirațiile reale ale oamenilor. Această situație ne-a forțat să ieșim din zona de confort și să ne organizăm. Politica ar trebui să fie despre oameni – copii, bătrâni, salarii decente și un viitor mai bun. Am învățat politica în stradă, nu din plăcere sau pentru beneficii personale, ci din grijă pentru comunitatea noastră.”

P.S.: Succes mai departe, Tavi! Și, sincer, mă bucur că am avut ocazia să te cunosc.

Declarația lui, în link: https://www.facebook.com/share/r/1CkxUdnxnr

DFM 5 septembrie 2025