Tu m-ai culcat pe un drum lung
împodobit cu oase albastre și struguri adormiți
ca niște sfinți care și-au uitat numele
M-ai învățat să calc apăsat pe cuțit
Până la inimă
să-mi îngrop și mai adânc sufletul în pământ
ca să fiu lângă tine numai în dimineața asta
Seara trebuie să te întorci într-o casă care nu e a noastră

Și cine e mireasa care-ți înflorește în palme?
Iubirea noastră e o toamnă care nu vrea să plece
Dar va pleca.
După ea vine iarna
Și după iarnă nimic
Vino mai aproape!
să simți copacii topiți într-o lavă veche cu miros de șofran
Sub noi doi crește un munte noduros ca un pumn
Suntem doi copii fugiți
ne bubuie inimile, ni se lipesc buzele
ne iubim diferit, dar în același timp
Eu în tren, tu pe autostradă
Urmele noastre sunt pâini fierbinți care dor
Și mă iubești, da,
mă iubești cu disperarea cerbului care știe ca va fi ucis
Îmi povestești un vis
pe care nu-l vom trăi niciodată
pentru că noi nu existăm decât împreună.
Și iar dispari învelit într-un cal alb
coama i-a înflorit a treia oară anul ăsta
Mă lași în gară, lângă un câine
care va muri despicat în cinci minute
De ce vrei să pleci?
Umbra ta are formă de cruce.

DFM 17 noiembrie 2024